joi, 21 aprilie 2011

In putrefactie...


Am fost astazi la Gorj, pe la “birou”. El se afla in plin camp, suit pe un dig inverzit si umbrit pe alocuri de cate un pom razlet. M-am asezat cu oamenii la o “sedinta” ad-hoc sub un mar salbatic caruia florile stau sa-i explodeze. Primavara isi preia incet dar sigur atributiile revigorante. Dupa o iarna atat de lunga si capricioasa, caldura a inceput sa dezmorteasca indefinit carnea, obiceiurile si de ce nu, sufletele celor de prin imprejurimi.
Oamenii isi gasesc de lucru prin ograzi ori pe campuri. Din loc in loc, privesc din fuga masinii, pale de fum care se ridica sfioase spre cer. Campurile sunt framantate de tractoare vechi, unele construite in vremuri de mult apuse, dar care cu pricepere si rabdare inca sunt de ajutor. Incet dar sigur, satele gorjene prind viata.
Am observat harnicia acestor oameni. Chiar si tiganii pe care ii vad mai mereu stransi prin fata caselor fara garduri din Buduhala, par a pune “osul” la treaba. Rulez incet, dar parca mai putin temator de elevii care de cele mai multe ori ies de la scoala si merg agale, vorbind, jucandu-se, razand pe marginea drumului, caci copiii sunt in vacanta. Parca le simt lipsa. Femei mai tinere ori ceva mai arse de vreme poseda o placere teribila in a purta pantaloni de trening rosii de parca s-ar proteja intr-un fel comun dar involuntar, de un deochi imaginar cu valabilitate universala..
O turma de capre e manata de zor la Telesti, sa traverseze soseaua impecabila ce leaga Targu Jiul de Turnu Severin. Suita de sate cu denumiri neaose iti rasare in cale cu primariile lor ori cu sectiile de politie in fata carora odihneste cate un Logan alb cu insemnele institutiei. Soseaua iti dezvaluie pe rand localitatile Somanesti, Telesti, Cornesti, Stroiesti, toate aceste …esti-uri care nu stiu de ce, mi-au devenit intr-un fel al doilea “ecosistem”, mai prafuit ce-i drept, dar parca mai viu si interesant uneori, decat miscarea entropica a orasului.
Pe drumul de intoarcere trec mereu prin fata termocentralei de la Rovinari si injur consistent constructorul care nu si-a facut treaba. Soseaua de putin peste o suta de kilometri ce leaga Targu Jiu de Craiova a fost impartita in trei tronsoane de lucru. De la Craiova cum mergi spre Gorj, primele doua si-au facut treaba impecabil. De la Rovinari insa, “poteca” arata ca acuma doua decenii, plina de cratere care-ti pun abilitatile de sofer la incercare, cu statii pentru autobuze prost marcate si semnalizate. E un calvar care tine vreo treizeci de kilometri.
Apoi, si centrala de la Turceni se arata semeata ceva mai in departare. Te gandesti involuntar ca aceste vestigii comuniste produc astazi milioane de dolari pentru “baietii destepti”, pentru alde Mantog, Hoara si compania lor de politruci lacomi.
Ma apropii de Craiova. In dreapta soselei pe care rulez in limita legala a vitezei – caci in ultima vreme am tot patit-o cu amenzile, ating cu coada ochiului termocentrala Isalnita si imediat dupa ea, Combinatul Chimic. Altadata o floare a economiei locale, Combinatul Chimic vechi de cinci decenii a ajuns astazi in stadiul de putrefactie. Devenit o sectie nenorocit-neinsemnata a Petrom, aici munceau odinioara zece- cinsprezece mii de oameni.
combinat1 225x300 In putrefactieCladirea care adapostea pe vremuri personalul TESA si conducerea intreprinderii este de ani de zile un fel de emblema nefasta a orasului. Cariata, in paragina, fara ferestre, constructia cu zece etaje te primeste cu un zambet had aruncat peste fata. Langa ea cantina si ea in paragina, cu geamuri sparte dar cu usi ferecate.
Dincolo de ele, “fabricile” de altadata, mancate de rugina stau incremenite in vazduh. Turnurile de procesare par niste piese de artilerie ancestrale infipte in pamant, care n-au mai vazut fum pe teava de ani de zile. In parcarea intesata candva de autovehicule, astazi odihnesc doar cateva masini razlete, cu siguranta ale celor care inca mai asigura paza si putin suflet marelui Combinat.
combinat3 300x225 In putrefactieIndustria romaneasca e moarta. Combinatul Chimic Dolj arata precum un cadavru de otel si beton, invaluit in misterul unui coctail-capitalism devastator, si care pare ca-si plange mereu si mereu – precum clubul de fotbal Universitatea Craiova – gloria de altadata. Imagini triste, ce valoreaza cu mult mai mult decat o mie de cuvinte si care developeaza intr-un fel starea de fapt a unei natiuni aflata parca pe drumul fara de intoarcere al pierzaniei.
http://politmuz.com/
http://dariaion.blogspot.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu