miercuri, 30 noiembrie 2011

Imagini de la 1 decembrie 1918 La Multi Ani Romania !!!!

GALERIE FOTO cu singurele imagini din timpul evenimentelor din 1 decembrie 1918

autor: FrontPress 01.12.2011
Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns “fotograful Unirii” din întâmplare. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba a mers 11 kilometri, cărând aparatul pe bicicletă.
1 Decembrie 1918, începutul României moderne, are multe poveşti, unele uitate ori ştiute doar de istorici. Una dintre ele este cea a lui Samoilă Mârza, ajuns din întâmplare “fotograful Unirii”. În 2011, doar istoricii îşi mai amintesc de Samoilă Mârza. Mormântul său este uitat şi neîngrijit într-un cimitir din Alba Iulia, iar recent reprezentanţii firmei care administrează locurile de veci i-au somat pe urmaşii fotografului că vor exhuma osemintele acestuia pentru neplata unei taxe de concesiune.
Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, originar din localitatea Galtiu, din judeţul Alba. La 1 Decembrie 1918 Samoilă Mârza avea 32 de ani.
Istoricul Liviu Zgârciu povesteşte că Samoilă Mârza a ajuns “fotograful Unirii” dintr-o întâmplare, deoarece fotograful Arthur Bach, angajat oficial de către organizatorii Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, nu s-a prezentat pentru a imortaliza evenimentele, informează Mediafax.
În timpul primului război mondial, Mârza a fost încadrat în serviciul topografic şi fotografic al armatei, fiind trimis pe frontul din Italia.
Înainte cu patru zile de 1 Decembrie 1918, Samoilă Mârza s-a întors în satul natal, Galtiu, iar în dimineaţa de 1 Decembrie a pornit şi el spre Alba Iulia, după ce a făcut trei fotografii cu săteni care mergeau la Marea Adunare Naţională.
Fotograful şi-a cărat aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, pe distanţa de aproape 11 kilometri dintre Galtiu şi Alba Iulia.
“Din păcate, Samoilă Mârza nu a avut acces în Sala Unirii, pentru că nu avea credenţional (permisul de acces la adunarea din Sala Unirii – n.r.) şi din sală nu există nicio fotografie. Din fericire, a făcut alte cinci fotografii, trei instantanee din mulţime şi două imagini cu tribunele oficiale, care sunt singurele fotografii ale evenimentului de la Alba Iulia”, explică Zgârciu.
În ultimii ani ai vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie, fiind nevoit în anumite momente să-şi vândă chiar şi clişeele pe care imortalizase evenimente istorice importante.
Liviu Zgârciu spune că lucrul cel mai trist este că multe clişee nu au ajuns la colecţionari sau fotografi, ci au fost distruse, iar sticla a fost folosită la fabricarea unor oglinzi foarte căutate în acea perioadă.
Istoricul spune că, în 1967, directorul Muzeului Naţional al Unirii de la acea dată, prof. dr. Gheorghe Anghel, a reuşit să cumpere de la Samoilă Mârza aparatul folosit pentru a imortaliza evenimentele din 1 Decembrie 1918, dar şi clişeele cu fotografiile de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.
“Samoilă Mârza a imortalizat numeroase evenimente istorice, dar, din cauza lipsurilor materiale, multe clişee fusese nevoit să le vândă pentru sticla specială din care erau confecţionate. Cu banii primiţi de la muzeu, Mârza şi-a cumpărat un aparat performant pe care dorea să-l folosească în 1968, la evenimentele comemorative ale Marii Uniri, dar a murit în 1967″, spune Zgârciu.
Samoilă Mârza a reuşit, de-a lungul timpului, să imortalizeze evenimente istorice importante, precum vizita Regelui Ferdinand I din anul 1919 de la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni, încoronarea Regelui Ferdinand I cu Regina Maria, în 22 octombrie 1922, la Alba Iulia, sau în 1928 – manifestările organizate la Alba Iulia pentru a marca împlinirea a zece ani de la Marea Unire.
Fotograful a realizat, în 1919, un album despre 1 Decembrie 1918, numit “Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri”, pe care l-a oferit cadou unor personalităţi ale perioadei respective: Regele Ferdinand I, primul ministru I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, generalul francez Henri Mathias Berthelot. De asemenea, un exemplar al albumului a fost folosit ca document, fiind depus de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Versailles.
Regele Ferdinand I l-a declarat printre furnizorii Curţii Regale, iar generalul Berthelot i-a trimis un permis de călătorie gratuită pe căile ferate franceze.
În pofida importanţei istorice a muncii sale, fotograful Samoilă Mârza a trăit mereu aproape de sărăcie, dovadă fiind şi faptul că timp de aproape 60 de ani a folosit acelaşi aparat foto vechi, cu care imortalizase evenimentele de la 1 Decembrie 1918. Ultimul său album “Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” l-a dăruit fostului dictator Nicolae Ceauşescu, în 1966, în timpul vizitei acestuia la Alba Iulia.
Fotografiile lui Samoilă Mârza au ajuns celebre, însă de “fotograful Unirii” îşi mai amintesc doar istoricii.
Unul dintre istoricii de la Muzeul Naţional al Unirii a avut uimirea să descopere, recent, că rămăşiţele lui Samoilă Mârza au fost pe punctul de a fi exhumate de firma care administrează cimitirul în care se află mormântul fotografului, în Alba Iulia. Zgârciu afirmă că pe monumentul funerar fusese lipită o somaţie pentru neplata taxei de concesiune a locului de veci.
Mormântul a fost salvat doar la intervenţia mai multor istorici, însă s-a demonstrat, după cum susţine istoricul Liviu Zgârciu, că şi alte personalităţi înhumate în cimitirul din Alba Iulia ar fi putut avea aceeaşi soartă şi nimeni să nu afle.
Cei care se hotărăsc să caute în cimitirul municipal din Alba Iulia mormântul lui Samoilă Mârza trebuie să aibă multă răbdare şi timp, deoarece acesta nu iese cu nimic în evidenţă, nu e marcat şi nici îngrijit.
Pe micul monument funerar de la căpătâiul marelui fotograf se pot vedea una dintre celebrele fotografii ale acestuia din 1 Decembrie 1918 şi urmele somaţiei lipite de administratorii cimitirului, prin care anunţau exhumarea pentru neplata taxei de concesiune. De Dan Lungu – Gandul
Home |

Angajament pentru Romania (la Cluj)


Am vazut discursul  micului  Titulescu.  De la inceput s-a axat pe faptul ca, isi ia angajementul. Dar un angajament anemic si prea mult vlaguit. Spunea fara nici o intonatie ca spera ca, la anul  sa nu mai fie la  conducerea tarii Basescu cu banda lui. Nici  Crin Antonescu nu este mai de soi.
Urmarind pentru a intelege aceasta  cenusie  prestanta a opozitiei, cu toate ca spune mereu ca se va bate, imi arata adevarata hiba a  opozitiei  si  nu ar fi decat  o  normalitate pentru mine, ca  betivul statului sa fie in continuare pe toate butoanele, cu orice formatie politica pe care o infiinteaza.
Pentru ca castiga  alegerile viitoare trebuiesc mai multi lider,i lideri adevarati.
In primul rand pentru poporul nostru amortit si neinformat trebuie un  lider,  cu voce puternica, care sa stapaneasca bine retorica. Sa fie constient cui se adreseaza.
Acesti rostitori de poezioare de gradinita, nu au vana de lideri.
S-au axat mereu pe viitoarele alegeri care, sunt tot mai cu semnul intrebarii, daca va aduce schimbarea. Dar si acum vorbind  parca fara sa fie constienti de gravitatea  vietii  din Romania,  ca in timp ce dansii talalaie  si se cacaie  in absolut oamenii sufera, sunt aruncati in strada, sunt  framanzi, bolnavi si tot mai multi copii nu au acces la instruire. Aceste  mari nenorociti continuate inca un an, inseamna carastrofa.  Aceste nemernicii nu se mai pot repara, nici macar atenua nici in viitorul mediu.
Ce nu intelege opozitia de carton, nu intelege ca  sunt defazati de  situatia si nevoile tarii. Barem banda lui Basescu stiu ce fac.
SI NU AU VANA DE LIDERI.  Daca nu ai lideri care sa se adreseze la toti si sa fie ascultati si sa ramana in mintea lor cuvintele tale, degeaba. Aceste poezioare  de copil de gradinita care spune si el ceva neintelegand despre ce este vorba, doar de frica educatoarei, nu convinge pe nimeni.
Am spus mereu ca vorbitorul trebuie sa fie un barbat adevarat, cu voce puternica, convingatoare si cu propozitii scurte  in care sa-si rosteasca ce are de spus. Chemarile la lupta, sa fie raspicate,  nu  sa insaileze vorbe ca, sa se  spuna vorbe.
Nu este de bun augur aceste maimutele, dindu-se drept micul Titulescu si celalalt intr-o  nesfarsita luna de miere si din cand in cand mai scoate si el citeva fraze( de sub plapuma:))).
Nu au alura, nu au vana, sunt perdanti.
Sa lase aceste cuvinte ca, angajamentul sau ma bat, caci  mai mult enerveaza decat  indeamna. Nu dau sperante.
Daca nu se iau masuri hotarite pentru a  schimba acesti lideri limbricosi, nu  trebuie sa ne asteptam la nimic bun in viitor. Viitorul e subru,  daca nu se gaseste vocea puternica si hotarata care sa cheme lumea la un nou viitor si un nou trai mult mai bun. Opozitia a tras cat a putut de timp,  stand pe coada de bou a lor ca, sa vina alegerile si atunci  sa-ti ia angajementele.
Angajamente pleostite si festelite de pe acum, fara sorti de izbanda. 
Alegerea liderilor opozitiei s-a facut  acolo, intre ei prin inteleleri intre grupulete. Ei nu au aratat anvergura  lor, cea piticoasa si in confruntari adevarate s-au dovedit niste piticoti si acum ne indreptam tot din acelas motiv spre un esec rasunator, in neconcordanta cu aspiratiile noastre si cu nevoile noastre. Iar va lua Basescu taurul de coarne, cu minciunile lui spuse tare si raspicat, chiar daca duhneste pana la noi a tarie. ACEASTA ESTE CHEIA,  numai un asfel de lider da incredere prin alura, forta,  vocea puternica  si frazele scurte si clare are sanse si merita increderea noastra. Inca odata trebuie schimbata toata garnitura opozitiei si toata strategia. Altfel .....
Mila fata de liderii opozitiei si a nu li se spune in fata ca nu sunt potriviti pentru a ne scoate din aceasta hazna in care suntem, pana la nas nu vom rezolva nici la viitoarele alegeri nimic si  dezamagirea va fi ca si pana acum resemnandu-ne, ca asa a vrut soarta si ne-am obisnuit cu raul
DACA VREM SA SCHIMBAM DIRECTIA SPRE CATASTROFA, IN PRIMUL RAND, JOS CU OPOZITIA !!!!!!!  Inca mai este timp pentru a garnitura noua !!!!

marți, 29 noiembrie 2011

Cum trage politistul

Cum trage poliţistul român cu arma pe stradă. Vezi ce a nimerit din 255 de cartuşe

autor: FrontPress 30.11.2011
A trage sau a nu trage?! În cele mai multe cazuri, oamenii în uniformă se gândesc de două ori înainte de a apăsa pe trăgaci. Ei ştiu că după acel moment- indiferent de situaţie- sunt cercetaţi penal, purtaţi prin tribunale, puşi să facă rapoarte şi să dea explicaţii peste explicaţii.
În anul 2010, poliţiştii români au folosit armamentul din dotare în 186 de situaţii. Au fost consumate 255 de cartuşe. Dintre suspecţii asupra cărora s-a tras, 14 persoane au fost rănite uşor, patru răniţi grav, iar una a decedat. În 71 de cazuri, poliţiştii au scos pistoalele pentru prinderea şi imobilizarea unor suspecţi. În 22 de cazuri pentru acţiuni, controale şi razii. În 20 de cazuri pentru control autovehicule, 9 cazuri pentru măsuri de ordine, iar în alte cinci cazuri pentru prindere urmăriţi, dezertori, evadaţi.
● 186 de situaţii de folosire a armamentului;
● 255 de cartuşe folosite de poliţiştii aflaţi în misiune;
● 14 persoane suspecte au fost rănite uşor, 4 persoane rănite grăv şi una decedată;
● un singur eveniment în care s-a folosit armamentul asupra unui autovehicul (nici o persoană nu a fost rănită);
● 71 de cazuri pentru prinderea şi imobilizarea suspecţilor
● 22 de cazuri pentru acţiuni, controale, razii
● 20 de cazuri pentru control autovehicule;
● 9 cazuri pentru măsuri de ordine;
● 5 cazuri pentru prindere urmăriţi, dezertori, evadaţi
● confrom Statului Poliţistului, aproximativ 52.000 de poliţişti operativi şi neoperativi din Poliţia Română au armament în dotare
“Carpaţi” şi “Glock”, pistoalele din dotarea Poliţiei
- Poliţiştii au în dotare, în general, pistolul calibru 7,65mm, model 1974
- “Carpaţi”, iar unităţile operative şi cele speciale de intervenţie, au în dotare pistoale
Instruirea caschetelor la sală, poligon şi simulator
Instruirea de bază pentru trageri se desfăşoară la sală sau în poligoane de antrenament, folosindu-se dispozitive, instalaţii şi simulatoare. Şedinţele individuale de tragere curente au ca scop antrenamentul şi dezvoltarea deprinderilor personalului pentru utilizarea armamentului din dotare. Şedinţele de tragere specifice, executate individual sau de către structuri constituite în grupe, echipe sau alte asemenea formaţii, au ca scop antrenarea personalului pentru utilizarea armamentului în condiţiile particulare ale misiunilor pe care acesta le îndeplineşte, inclusiv în cadrul acţiunilor desfăşurate în comun de componentele diferite ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Şedinţe de tragere de pe loc, din deplasare, din mers cu opriri scurte…
Şedinţele de tragere pot fi executate de pe loc, din deplasare, din mers cu scurte opriri, din mişcare tactică, individual, în patrulă sau în echipă, din autovehicul (oprit sau în mişcare), ziua sau noaptea, la ţinte fixe, căzătoare sau care se deplasează. După modul cum a acţionat din punct de vedere tactic şi în funcţie de rezultatele obţinute la trageri conducătorul tragerii face analiza exerciţiului tactic. El analizează în ce măsură trăgătorii şi-au îndeplinit misiunea, ce lipsuri s-au constatat din punct de vedere al acţiunii tactice sau a instrucţiei tragerii şi dă indicaţii asupra problemelor cărora trebuie să li se acorde o atenţie deosebită.
Trăgătorii din poliţie, diferenţiaţi pe categorii
În baza legislaţiei în vigoare, poliţiştii din cadrul Poliţiei Române efectuează trageri, diferenţiat în trei categorii:
● poliţiştii din categoria specială;
● poliţiştii din categoria operativă;
● poliţiştii din categoria neoperativă.
Cercetare pe cheltuiala poliţistului
Vasile Lincu, liderul sindicatului “Pro Lex”, a declarat pentru Jurnalul Naţional că înainte ca poliţistul român să fie încurajat să folosească arma din dotare, ar trebui mai întâi schimbate procedurile. Lincu susţine că legea este cea care descurajează astfel de reacţii din partea uniformei. Asta deoarece, indiferent de situaţia folosirii armei din dotare, poliţstul trăgaci este cercetat penal.
“Sigur, aşa din vorbe este uşor de spus. Au făcut ceva în acest sens? Evident, legea actuală îl descurajează pe poliţist să folosească arma din dotare. În 2008, s-a discutat despre un proiect de întărire a autorităţii poliţistului, însă nu a fost dus la bun sfârşit. Indiferent de situaţie, poliţistul este după un astfel de incidentcercetat penal, să se vadă dacă a folosit sau nu corect arma din dotare. Mai mult, pe toată durata cercetării, poliţiştul respectiv nu va putea folosi armamentul. În plus, sunt discutabile criteriile cu privire la folosirea armamentului, ca să nu mai spunem că după ce dă cu subsemnatul, totul este pe cheltuiala poliţistului. În alte ţări, se pune foarte mult accidentul pe armele neletale care au rolul de a imobiliza infractotul, nu de a-l omorî. Dacă şi la noi eram dotaţi cu arme neletale era altceva. În cele mai multe situaţii, poliţistul acţionează în mediul urban. E riscant să foloseşti armamentul în locuri publice, nu se ştie unde se poate duce glonţul”, susţine Vasile Lincu.
Îndemn la arme dinspre Cotroceni…
Îndemnul adresat poliţiştilor de a pune mâna pe arme îi aparţine însuşi preşedintelui Traian Băsescu. În 2009, la festivitatea de absolvire de la Academia de Poliţie, atunci când a fost întrebat cum ar cataloga activitatea poliţiştilor, şeful statului a declarat că şi-ar dori ca aceştia să fie mai duri cu infractorii.”Să fie mai duri cu infractorii şi să nu se teamă să facă uz de armă atunci când este cazul”, era îndemnul lui Băsescu pentru caschete. Prezent şi el alături de preşedinte, Dan Nica, pe atunci ministru de Interne, a explicat atunci faptul că există o oarecare teamă a poliţistului român în a folosi armamentul din dotare din cauza problemelor de procedură care trebuie urmate după incident.
La arme, fără rapoarte!
Am ajuns în 2011 şi Liviu Popa, şeful Poliţiei Române, pare să aibă acelaşi îndemn pentru subalternii săi.Mai exact, o mai mare fermitate din partea uniformei.Popa le-a cerut poliţiştilor să fie fermi şi să folosească armamentul atunci când se impune, precizând că îi îndeamnă să înlăture teama că dacă vor folosi armele “se va întâmpla nu ştiu ce” şi îi asigură că nu vor trebui să facă multe rapoarte. “Îi îndemn la fermitate, să înlăture frica şi teama că dacă vor folosi armamentul se va întâmpla nu ştiu ce. Îi asigur că nu vor trebui să facă multe rapoarte”.
Ce spune legea?
În conformitate cu prevederile Legii nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, toţi poliţiştii aflaţi în evidenţa unităţilor din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române au în dotare arme de foc. Legea 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române stipulează la art.37 următoarele :
(1) Poliţia Română poate interveni în forţă, în condiţiile legii, împotriva celor care pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum şi împotriva celor care ameninţă cu distrugerea unor clădiri sau bunuri de interes public ori privat.
(2) Folosirea mijloacelor din dotare se face numai după avertizarea şi somarea, prin mijloace de amplificare sonoră, a participanţilor la dezordine asupra necesităţii respectării legii şi ordinii publice. Dacă după avertizare se încalcă în continuare ordinea publică şi legile, poliţistul numit ca şef al dispozitivului de ordine sau şefii ierarhici îi somează pe participanţi folosind formula: Prima somaţie: Atenţiune, vă rugăm să părăsiţi… Vom folosi forţa!, urmată de semnale sonore şi luminoase. Dacă după trecerea perioadei de timp necesare dispersării cei somati nu se supun, foloseşte o ultima somaţie, astfel: Ultima somaţie: Părăsiţi… Se va folosi forţa!
(3) Dacă în astfel de situaţii, precum şi în cele prevăzute de art. 47 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor se impune uzul de armă, în prealabil se va folosi o ultimă somaţie, astfel: Părăsiţi… Se vor folosi armele de foc!
(4) Folosirea mijloacelor de împiedicare şi constrângere încetează de îndată ce s-a restabilit ordinea publică.
Cadrul legal pentru uzul de armă
Legea 17/1996
CAP. 3 Uzul de armă.
ART. 46
Prin uz de armă, în sensul prezentei legi, se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor sau bunurilor.
ART. 47
Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situaţii:
a) împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
b) împotriva acelora care atacă persoanele investite cu exerciţiul autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigura protecţie;
c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele păzite – vizibil delimitate -stabilite prin consemn;
d) pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârşirea unor infracţiuni, încearcă fuga;
e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la lit. b) şi c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuza să oprească la semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existând indicii temeinice ca au săvârşit o infracţiune ori ca este iminenta săvârşire a unei infracţiuni;
f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice ca au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei;
g) pentru a împiedica fuga de sub escorta sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere;
h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
i) împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiuni de luptă;
j) în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor si restabilirii ordinii publice. De Mara Raducanu – Jurnalul National
«

A murit regizorul Alexandru Tocilescu ( 1946-2011)

Tampitii si tampitele

Anti Plicti merge mai departe… :)

Nu mai rezist la tot tampitii si tampitele de la tv. care  auzi ce spun: ca  foarte bine ca ungurii stiu sa negocieze si au ocupat posturile  cele mai bune acum RAPPS, un post banos o vaca de muls, mai ales acum cu  privatizarea locuintelor de serviciu.
Cred ca meritam acesta soarta ingrata.  Ii felicitam pe unguri ca isi bat joc de noi romanii, dupa ce i-am bagat ca partid in Parlamentul Romaniei sa-si isi faca jocurile dupa interesele lor.
Imi vine se sparg ecranul tv. cand vad ca aceste cabaline  prezentatoare rad cu gura pana la urechi ca :" Bravo Lor, ca stiu sa negoicieze". Stiu pentru ca asta vrea betivul statului, sa-i tina la posturi importante  numai pentru a se mentine la  conducerea tarii. Si uratele astea ranjesc aratandu-si fasolea, ca ne-o trage UDMR-ul cand ar trebui sa fie scosi din Parlament cu picioare in cur ca,  saboteaza Romania si un  intreg popor. Ca pentru ei 1.500.000  maghiari, nr.umflat nu conteaza, important este ca suferim noi ceilalti.
Afara cu ei din  Parlament ca in Ungaria  romanii nu au nici o reprezentare si nu  isi pot bate joc de Un garia. De ce ? Ca nu li se permite si isi dau seama ca  a baga o etnie in forul legislativ al tarii  este sabotaj interesul  etniei lor, din interior.
Am mai vazut alti dobitoci care spun ca la  43 de ani, au vechime 45 de ani vechime si pensii  triple. Ca asa au toate tarile. Atunci noi de ce avem  pensii si salarii de mizerie cand tarile pe care le avem exemplu, au de 10-20 de ori mai mult ca noi.
Ori eu am inebunit ori acesti nemernici sunt buni de legat ca, asa se gasesc tot felul de imbecili care ne dau numai exemplele   din tarile  care dau pe dinafara de  belsug si noi  care murim de foame, dar am luat masurile cele mai corecte, sa ne fie luata si  coaja de paine gasita la gunoi :D   IMI PARE RAU CA DE LA  OCUPATIA  RUSA NU S-A MAI POMENIT CU VEHEMENTA  CUVANTUL "SABOTAJ". ASTA ESTE, TOTI NE-AU SABOTAT pana ne-au adus  cu capul in  latrina, nu numai plecat. Asta fac imbecilii numiti deontologi si mari politologi. Cum sa dai si macar unuia  bani ca in tarile  cele mai dezvoltate ale lumii si sa nu tii cont de cei multi adusi in stadiu de animale, salariati si pensionari. Adica cei care  contribuie la progresul unei tari, medici, profesori si alte categorii care, niciodata nu au fost respectate  de catre stat la valoarea lor, dar  niciodata nu au fost dispretuiti ca  acum  drept spagari si   profesorii infractori ca nu declara meditatiile. Daca nu ar fi meditatiile, nu ar fi nici bruma de  elevi  cu care ne mandrim. Ar fi tot o apa si un pamant, mocirlos.Cand ne trezim si terminam in  primul rand cu pitipoancele care ne citec de pe prompter, ce li se scrie de toti imbeciii  vanduri  prin  conducatorii tarii puterilor oculte straine, care  vor sa ne desfiinteze. In distrugerea unei tari si a unui popor, se ia totul in consideratie  pentru atingerea scopului de la cel mai mic amanunt in sus.

luni, 28 noiembrie 2011

Franta - Prea multi straini

Franta accepta pe teritoriul sau prea multi straini

autor: FrontPress 28.11.2011
Franţa acceptă în fiecare an 200.000 de străini aflaţi în situaţie legală şi este “prea mult”, a apreciat duminică ministrul francez de Interne, Claude Gueant, amintind obiectivul său de a reduce cu 10 la sută într-un an această imigraţie.
“Acceptăm pe teritoriul nostru în fiecare an 200.000 de străini în situaţie legală. Acesta este echivalentul unui oraş ca Rennes, sau de două ori cât Perpignan”, a declarat ministrul în cadrul emisiunii Le Grand rendez-vous Europe 1. “Şi eu cred că este prea mult”, a precizat Gueant, căruia i s-a amintit punctul de vedere în acest sens al preşedintei Frontului Naţional, Marine Le Pen.
“De ce este prea mult? Pentru că eu vreau, ca şi Guvernul, ca şi preşedintele republicii (Nicolas Sarkozy-n.r.), ca străinii care vin la noi să fie integraţi, să adopte legile noastre, să adopte stilul nostru de viaţă“, a adăugat ministrul.
El a amintit obiectivul său “de a reduce într-un an cu 10 la sută”, adică 20.000 de persoane, această imigraţie legală. Şi “vom menţine acest obiectiv”, a precizat el.
“Franţa nu este închisă, Franţa nu este o ţară xenofobă”, a subliniat Gueant.
Pe de altă parte, el s-a declarat împotriva alegerii unor primari străini. Ministrul a criticat “acordul Partidului Socialist şi al Verzilor” (opoziţie), care “devine programul Partidului Socialist şi merge mai departe decât propunerea legislativă care va fi discutată în Senat din moment ce acest acord prevede eligibilitatea”. “Asta înseamnă că am putea avea primari străini. Sincer, nu aş vrea să văd în departamentul Seine-Saint-Denis (periferia Parisului-n.r.), care are o puternică populaţie străină, că majoritatea primarilor sunt străini“, a precizat el.
În ceea ce priveşte dreptul de vot al străinilor, Gueant a amintit că acest drept este “din 1789 indisociabil de naţionalitate”. El a apreciat însă că “acesta este un subiect care poate diviza, iar Partidul Socialist se joacă cu focul”.
Conform unui sondaj realizat de BVA, care va apărea luni în Le Parisien /Aujourd’hui en France, 61 la sută dintre francezi sunt favorabili votului străinilor. Ancheta a fost realizată la 25 şi 26 noiembrie, pe un eşantion de 980 de persoane. De pe Mediafax
Grup de tineri imigranti dintr-o suburbie a Parisului
«

Casapoundism

Casapoundism (GALERIE FOTO)

autor: FrontPress 28.11.2011
Sâmbătă 26 noiembrie a avut loc, la Napoli, manifestația națională a CasaPound Italia. Ce reporteristic am început. Cum nu poți să vindeci o fată ca mine de naționalisme și de camaraderie, bineînțeles că nu puteam să lipsesc.
Situația de la Napoli se povestea să fie cam așa: cu vreo lună în urmă, niște unii o agresaseră pe președinta CPI Napoli ca niște antifasciști răi și, când camarazii ei s-au gândit să riposteze, au venit cu furci și topoare, bastoane și căști, escortați de poliție, ca nu cumva să pățească ceva, bieții de ei. Pe urmă, când s-a anunțat marșul, media tradițională și facebookiană a început să fiarbă, care mai de care mai antifa, că vai, în orașul lor nu pot accepta așa ceva, că vor face contramanifestații și vor drege. În consecință, prefectura a redus marșul la un sit-in, că au fost avertizați că băieții ăștia cu steaguri cu țestoase vor distruge ordinea publică.
Am ajuns în piață cu vreo 2 ore înainte de marș. Așteptam cu sufletul la gură tensiunea, dar ea nu mi s-a arătat. În ziar scrie că erau de față antifasciștii care scandau lozinci. Eu n-am văzut niciunul, cred că se camuflau minunat. Mai scrie că toate barurile erau închise de frica manifestației. Nu știu care, că noi ne-am luat bere, senvișuri și pizză de la niște baruri din piață, ai căror angajați nu mai făcuseră așa vânzare de ani și ani. Cică poliția ne înconjura și nu ne lăsa să ieșim din perimetrul pieței. Probabil m-am plimbat pe o stradă lăturalnică în imaginație. Ce mai scrie? Că au confiscat o dubiță cu obiecte contondente. Da, cu boxe, chestii pentru construit o scenă și lumini, foarte contondente dealtfel, de a trebuit să-și aducă niște băieți boxele personale de acasă. Mă rog, mai că aș fi vrut să fiu în manifestația din ziar, pare mult mai interesantă, e bombastică așa.
Bine, drept să vă spun, eu mi-aș fi dorit puțină activitate cu poliția și antifaii, așa, măcar pentru diversitate, că văzusem eu pe interneturi că așa se întâmplă la manifestațiile din străinătate. Dar nimic, pace și seninătate. Parcă mi-e dor de ăia zece unguri cu glugi care se arătau pe la marșurile din țară și strigau în ungurește chestii pe care bineînțeles nu le înțelegeam.
Să devin mai serioasă, nu? Hai. A fost așa: cam 2000 de persoane (unii zic peste 1000, alții zic chiar 4000, e un mister neelucidat) și bannere cu: “Goldman Sachs, Italia nu e de vânzare”, unul cu fața noului premier Monti și cu textul ”Împotriva dictaturii băncilor – stat, popor, muncă!”, altele pentru eutarhie europeană, și cu proiectele lor de lege: Închiderea Equitalia, o societate de recuperare a creanțelor care are un sistem dubios prin care dacă nu plătești timp de vreo 2 luni îți ia casa, Tempo di essere madri – prin care militează pentru dreptul mamelor de a avea ore de muncă mai puține și salarii suficiente și Mutuo sociale – un proiect asemănător cu ANL-ul de la noi, pe care au reușit deocamdată să-l implementeze în Lazio. În rest, oameni frumoși și entuziaști, steaguri fluturând, slogane cântate (cred că numai italienii ar fi fost capabili să-și cânte sloganele în loc să le urle) și polițiști strângând rândurile. Au participat camarazi din Franța, Canada, Belgia, Rusia, Ucraina, Irlanda și, surpriză, chiar și România.
În loc de încheiere, câteva poze:
« | Home | »


duminică, 27 noiembrie 2011

LA MULTI ANI !!!!!!!!!! IULIA Timosenko (51 de ani)

Manifestatie zombi in capitala Mexicului

Poze Haioase si Sexy Chiar Interesant › Parada de la Moscova de zombi (70 fotografii)
Poze Haioase si Sexy
1
Poze Haioase si Sexy
2
Poze Haioase si Sexy
3
Poze Haioase si Sexy

Miles de zombies recorren Ciudad de México en busca del Guinness

Una marea de zombies recorrió este domingo las calles céntricas de Ciudad de México y, según los organizadores, logró superar el récord Guinness de 8.500 participantes que estaba en poder de Australia, informaron medios mexicanos.

Las cifras dadas a conocer después del "Zombie Walk" señalan que participaron 9.806 personas ataviadas con ropas rotas y con la cara pintada de blanco y manchas rojas. Los participantes avanzaron desde el Monumento de la Revolución hasta la Plaza del Zócalo.

La marcha también tuvo la finalidad de recaudar alimentos no perecederos y material sanitario para apoyar a un banco de alimentos para la población más vulnerable.

elmundo

Ya que participamos en actividades de este tipo al menos es bueno saber que es para un bando de alimento, vídeo del evento en esta URL:

http://www.elmundo.es/america/2011/11/27/mexico/1322410288.html 
http://drrobert-impresiones.blogspot.com/

"Clopot nazist"

Autoritatile germane deranjate de un “clopot nazist” dedicat lui Hermann Goering, adjunctul lui Adolf Hitler

autor: FrontPress 27.11.2011
Guvernatorul landului Schleswig-Holstein a cerut autorităţilor locale din satul Tumlauer-Koog, situat aproape de graniţa cu Danemarca, să îndepărteze dintr-un memorial închinat victimelor celui de al doilea război mondial un “clopot nazist”, dedicat lui Hermann Goering, adjunctul cancelarului Adolf Hitler şi comandantul aviaţiei militare germane, temuta Luftwaffe, în timpul celui de al Treilea Reich.
Conform săptămânalului Der Spiegel, clopotul a fost donat comunităţii locale în 1935 de organizaţia naţional-socialistă  Reichsnahrstand, care era responsabilă cu regularizarea producţiei agricole şi alimentare. Lucrarea este împodobită cu rune nordice şi svastici şi are inscripţionate lozinca “fermierii germani sunt izvorul nesecat de sânge al naţiunii germane”, precum şi numele lui Goering, după care a şi fost redenumită localitatea, până la sfârşitul războiului.
După război, clopotul a fost ţinut într-un turn din lemn şi folosit pentru a alarma populaţia în cazul unor dezastre naturale sau pentru a marca anumite evenimente şi ceremonii, precum naşterea unui copil. În 2008 clopotul a fost mutat în incinta memorialului, pentru că nu mai putea fi folosit în scopul pentru care a fost creat, apărând mai multe fisuri.
A stat acolo până când un tursit s-a plâns autorităţilor, guvernatorul landului, Peter Harry Carstensen, cerând edililor locali să îndepărteze lucrarea “nazistă”.
Primarul satului, Christian Marwig, mirat de scandalul stârnit, a propus instalarea unei plăcuţe explicative. Până la urmă a cedat presiunilor şi a fost de acord cu mutarea clopotului  într-un depozit, departe de ochii curioşilor. Sursa: FrontPress.ro

«
 


Dumnezeu pe pamant Limbricelul nostru drag

Vai azi l-am vazut pe Lindicelul(scuzati am vrut sa spun Limbricelul) nostru drag la Protv. Boc cel Mic. Ce frumos spunea el  sacadat, ca Ana Pauker care se oprea la 2 cuvinte si le repeta, ca sa inteleaga tot norodul.  Era Dumnezeu pe pamant. Statea drept de parca era tras prin teapa lui Vlad Tepes, sau se pregatea pentru viitor, sa stea drept cand, va fi pedepsit ca a spus minciuni. Si ii dadea zor cu deficitul si cu  anul 2007 ca gresise si spusese de populismul din 2004  si ii dadea inainte  tot asa ca si un pensionar de la Spitalul de la neuropsihiatrie Balaceanca, scos  afara pe bancuta mica, asa ca pentru el.  Despre noi romanii care populam aceste meleaguri si mai traim, care mai traim doar datorita  luarii masurilor cele mai corecte, pentru a tine in  frau deficitul, nu s-a pomenit nimic. O tara goala fara oameni, doar cu bestii.
De aceea ca, suntem saraciti de imbecilii acestia, care s-au facut stapani pe vietile noastre si ale copiilor si nepotilor nostrii, isi bat joc toti de noi si francezii si italienii.
Dar  acei scalambaitori barem nu sunt au demnitate cu scheciurile lor bune,pentru spitalele de psihiatrie ale lor. Eu asa am crezut ca   cei mai dilimache  fac o noua terapie, pentru imbunatatirea starii mintale si au inceput sa faca  astfel de scheciuri,  nici ei nici noi nestiind despre ce se vorbea.
Daca actorii lor comici sunt,  mai rau ca cersetorii nostrii tigani, nu consider decat de cat de jos a ajuns, arta  comediei in tarile lor Franta si Italia. Niste saltimbaci care, nu merita nici un scuipat. Daca  sunt asa de superiori cum se cred, de ce ne trimit mereu inapoi tigani platiti numai sa scape de ei. De ce nu ii educa? Dar ce sa-i educe, cand ei nu au educatie. Sunt vrednici de  mila :)

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Ultimii cruciati ai Spaniei

DIVIZIA ALBASTRA: Ultimii cruciati ai Spaniei

autor: FrontPress 27.11.2011
Cel de al doilea război mondial a fost ultima mare confruntare ideologică. Milioane de oameni au participat, voluntar sau constrânşi, la o încleştare apocaliptică. Spania, abia ieşită dintr-un crunt război civil care a adus la putere forţele naţionaliste, a rămas neutră. Cu toate acestea, zeci de mii de spanioli s-au simţit datori să contribuie la “Cruciada antibolşevică”, cunoscând pe pielea lor ce înseamnă lupta contra comunismului. Astfel a fost creată o unitate specială în cadrul armatei germane, formată din voluntari spanioli, care să lupte pe frontul de est: Divizia Albastră.
Denumirea acestei unităţi a fost inspirată de culoarea cămăşilor purtate de militanţii Falangei Spaniole, o organizaţie naţionalistă catolică care s-a remarcat în lupta contra comuniştilor şi anarhiştilor în timpul războiului civil dintre 1936 şi 1939. Singura condiţie impusă de generalul Franco, noul conducător al Spaniei, a fost ca această unitate să fie folosită exclusiv în luptele contra sovieticilor şi nu a aliaţilor lor occidentali.
1940: Generalul Franco şi cancelarul Adolf Hitler
Prin această manevră Franco a reuşit să menţină pacea cu Aliaţii occidentali şi în acelaşi timp să-şi plătească datoria morală şi faţă de cancelarul Adolf Hitler, care l-a susţinut politic şi militar (prin Legiunea Condor) în războiul civil.
La cererea Spaniei, Hitler a aprobat în iunie 1941 formarea unităţii speciale şi imediat mii de voluntari spanioli au luat cu asalt centrele de recrutare. Astfel, deşi guvernul de la Madrid făcuse planuri pentru un lot de 4.000 de voluntari, peste 18.000 de persoane, dintre care 2.600 de ofiteri, au fost recrutate în prima fază. Majoritatea erau veterani ai războiului civil şi/sau membri ai Falangei Spaniole.
Generalul Agustin Munoz Grandes a fost numit la conducerea Diviziai Albastre.
Datorită faptului că voluntarii nu puteau purta uniformele armatei spaniole, ţara lor fiind oficial neutră, aceştia fost echipaţi cu uniforme germane, având un ecuson distinctiv în culorile naţionale.
În iulie 1941 primul tren cu spanioli a plecat din Madrid pentru o sesiune de antrenament de cinci săptămâni în Bavaria. După ce a fost depus jurământul standard faţă de Adolf Hitler, unitatea fiind încorporată în armata germană, primul lot de voluntari a fost trimis în Polonia, de unde au pornit în marş iniţial spre Moscova, apoi spre Novgorod şi în final spre Leningrad.
În timpul asedierii Leningradului, Divizia Albastră a suferit pierderi grele. Din această cauză au început să fie trimişi şi recruţi din Spania, prin rotaţie, nu numai voluntari. Astfel, un total de 45.000 de soldaţi spanioli au luptat pe frontul de est, prin rotaţie. Actele lor de bravură au fost recunoscute atât prin decoraţii spaniole cât şi germane.
General Emilio Esteban Infantes, cel de al doilea comandant al Diviziei Albastre
După căderea frontului la Stalingrad, general Emilio Esteban Infantes a preluat comanda unităţii. Au început să fie exercitate tot mai multe presiuni internaţionale din partea Aliaţilor occidentali şi interne din partea Bisericii Catolice în special pentru retragerea trupelor. Astfel Franco a fost nevoit în 1943 să înceapă negocierile şi ordinul de retragere a fost emis în luna octombrie.
Unii voluntari au refuzat să se întoarcă în Spania, preferând să lupte contra bolşevismului. În jur de 3.000 de spanioli, majoritatea falangişti, au ales să rămână, ei fiind reuniţi într-o nouă unitate denumită Legiunea Albastră. Alţi spanioli au fost încorporaţi în unităţi germane ale armatei sau ale Waffen SS. Unii au ajuns să se numere printre ultimii apărători ai Berlinului, înainte ca Armata Roşie să cucerească în întregime capitala celui de al Treilea Reich.
Voluntarii spanioli au înregistrat pierderi grele în luptele împotriva sovieticilor: aproape 5.000 de morţi şi 8.700 de răniţi. Alte câteva sute au căzut prizonieri, unii reuşind să se întoarcă acasă abia în 1954. Sursa: FrontPress.ro
Imnul  Diviziei Albastre