marți, 31 ianuarie 2012

Jurnal scotian

 O seară pe Insula Iona.

Un prieten din îndepărtatul Fort Augustus îmi scrie zilele trecute și îmi dă de știre că venerabilul Ignatius Bacon este în căutarea unui secretar permanent pentru viitorul centru ortodox de pe Insula Iona. Poate m-ar interesa, glumește el, și adaugă: Iona e în calea furtunilor, după cum știi. Plouă de două ori pe zi și vîntul bate în continuu, iar noaptea se întîmplă să te trezești în zgomotul valurile care se zdrobesc de stînci. Hrana e cam sumară, va trebui să te mulțumești cu porridge, brînză și cu ce mai găsești pe la localnici. (Știi să pescuiești?) În fond, tot ce-ți poate oferi o slujbă ca aceasta e să tragi ușa după tine la capătul lumii. Dincolo începe oceanul și, zice-se, ar mai fi cîteva pămînturi de descoperit.
Hm. Să-i fi părut prietenului meu că sînt pe cale să mă retrag la pensie?
Mesajul său mi-a amintit însă de primul meu drum pe Insula Iona și de o seară petrecută în compania lui Ignatius Bacon, scoțian pur sînge, descendent mai pe departe din casa regală a Stuarților, anglican convertit la Ortodoxie și ridicat apoi la rangul de citeț, adică un fel de sub-diacon al micuței capele grecești din Kilchuimen, Fort Augustus, la cîteva mile de celebrul Loch Ness.
Ignatius Bacon. Fotografie din arhiva personală
O dată pe an, Ignatius Bacon se dă peste cap și numai el știe cum reușește să adune o sumă de bani și să închirieze pentru cîteva săptămîni un cottage pe Insula Iona, o casă scoțiană tradițională, destul de spațioasă și utilată cu tot strictul necesar. Pentru următoarele două luni, casa Clachanach devine „centrul ortodox de pelerinaj și retreats”, iar bunul Ignatius Bacon oferă ospitalitate oricui îi trece pragul. În pofida vîrstei, căci are binișor peste 70, reușește să țină sub control gospodăria cu care s-a procopsit peste noapte, editează un „buletin” de activități al centrului, citește și poartă o corespondență intensă, iar  în zori și după apusul soarelui îl găsești negreșit la rugăciune, în micuța capelă a Sfîntului Oran, la cîțiva pași de casa Clachanach, citind psalmii și ceasurile, atunci cînd printre musafirii săi nu se află și preoți care să slujească Liturghia.
Cititorul care nu cunoaște nimic despre Insula Iona este poate nedumerit de ce toate aceste lucruri trebuie să se întîmplă cu Ignatius Bacon pe o insuliță din arhipelagul Hebridelor.
Iona este una dintre cele mai mici insule din grupul Hebridelor Interioare, care mărginesc coasta de vest a Scoției (cunoscătorii să mă ierte pentru aceste detalii banale). Prin anul 560, un călugăr irlandez, Columba pe numele său latinizat, a debarcat pe Iona, ca să-și ispășească în exil, printre sălbaticii picți, păcatul de a fi copiat pe furiș psaltirea maestrului său, Sfîntul Fionnan. Iona ar fi fost prima bucată de pămînt de unde bietul monah, cuprins de remușcări, nu mai putea zări țărmurile dragei sale Irlande, care-i trezeau atîtea amintiri. În scurt timp, insula a devenit centrul creștinării Scoției. Columba călătorește în lung și-n lat, vindecă bolnavii, potolește furtunile, se luptă cu monstrul din Loch Ness, dar mai ales îi vizitează pe regii clanurilor picte și le sădește în inimile lor războinice sămînța Evangheliei. La moartea sa, Scoția e creștină, iar Iona devine locul de pelerinaj al întregului Nord creștinat. În cimitirul de pe insulă, străjuit de micuța capelă a Sfîntului Oran, se găsesc astăzi mormintele a 60 de regi, scoțieni, irlandezi, norvegieni și danezi. Între acestea, și mormîntul nefericitului Macbeth, eroul tragediei shakespeariene.
Capela Sf. Oran și cimitirul vechi. © IFF
În dimineața cînd am slujit Liturghia pe altarul capelei Sfîntului Oran, la lumina lumînărilor, cînd am ajuns la pomenirea morților mi s-a pus un nod în gît: nu mi-aș fi închipuit vreodată că am să ajung să mă rog pentru odihna sufletelor a 60 de regi care-și dormeau somnul de veci sub iarbă, la cîțiva pași de mine.
Am plecat spre Iona într-o după-amiază, cam pe nepusă masă, împreună cu Marcel, parohul bisericii românești din Glasgow, și cu alți trei tovarăși de drum. Pentru că nu aveam bani pentru feribotul din portul turistic Oban, a trebuit să ocolim fiordul Loch Linnhe (loch este termenul scoțian pentru lake), apucînd spre nord și conducînd 200 de kilometri în plus, mai întîi de-a lungul văii Glen Coe, unde englezii au masacrat clanul MacDonald la 1692, pînă în apropiere de Fort William, apoi revenind spre sud, pînă la Lochaline, de unde am luat un feribot mai modest și am trecut în Insula Mull, care se învecinează cu Iona. În această parte a țării satele sînt rare, iar drumurile înguste străbat un peisaj sălbatic, uneori atît de aproape de ocean, încît valurile uriașe se sparg de stînci și se revarsă pe șosea, sub roțile mașinii. Cînd întunecase de-a binelea, am ajuns și noi în Fionnphort, un debarcader al Insulei Mull, unde am lăsat mașina, pentru că pe Iona turiștii nu au voie să intre cu mașinile personale. În port ne aștepta un localnic cu o șalupă, iar după nici zece minute am coborît pe insulă și am pornit pe bîjbîite în căutarea casei Clachanach, la lumina lunii, pentru că, pe Iona, în afara străduței care mărginește portul, stîlpii electrici sînt mai rari decît crucile celte ridicate de Columba și de urmașii săi.
Fosta abație benedictină, astăzi centrul ecumenic al Insulei Iona. © IFF
Insulă era cufundată într-o liniște deplină și dacă din loc în loc n-ar fi fost cîteva ferestre luminate, ar fi putut trece drept un loc pustiu. În dreptul unei portițe, Marcel m-a tras de mînă, arătîndu-mi o luminiță licărind în fundul unei grădini: Capela Sfîntului Oran! La temelia ei, cu aproape o mie de ani în urmă, se spune că s-ar fi îngropat de viu însuși Sfîntul Oran – o versiune nordică a mitului sacrificiului fondator, cunoscut nouă în varianta din balada Meșterului Manole. Ne-am lăsat rucsacii pe o piatră și am urmat razei de lumină care ardea pe masa sfîntului altar. La plecare, am băgat de seamă că-mi lăsasem rucsacul pe lespedea unui mormînt. O ingratitudine, desigur, dar la greutatea apăsătoare a istoriei, ce mai contau bagajele unui călător din secolul 21?
Ignatius Bacon ne aștepta cu masa pusă, cum se spune, puțin îngrijorat și nemulțumit de întîrzierea noastră neanunțată. Ne-a primit ca un scoțian adevărat, îmbrăcat într-un kilt încins cu un sporran din piele de focă bătut cu ținte de alamă. Nu eram singurii oaspeți la casa Clachanach: cu cîteva zile mai înainte sosiseră, pentru un retraite spiritual, o tînără englezoaică, avocată la Londra, un domn între două vîrste, probabil rudă cu tînăra avocată, și în fine, sora Marina, o scoțiancă ortodoxă intrată în monahism, foarte bună vorbitoare a limbii franceze, spre bucuria mea, căci aveam ocazia să exersez o limbă în care mă simt mai în largul meu decît vorbind englezește. Am făcut prezentările, iar venerabila noastră gazdă ne-a uimit plecîndu-și capul înaintea preoților și cerînd binecuvîntarea, cu gestul obișnuit al creștinilor mai evlavioși din parohiile noastre. În zilele următoare, bătrînul citeț va repeta acest gest de fiecare dată cînd ne va adresa salutul de dimineață sau urările de noapte bună.
– Și acum, gentlemen, ni s-a adresat gazda, dați-mi voie să vă prezint casa Clachanach și utilitățile acesteia.
A urmat un adevărat ritual de vizitare a casei, din living și pînă în toaletele de la etaj, dirijat de gazda noastră cu minuțiozitatea unui ghid experimentat care conduce un grup de vizitatori prin camerele unui muzeu. Ignatius Bacon nu este omul căruia să îi scape vreun amănunt.
– Aici avem bucătăria. În dulapurile suspendate găsiți farfurii și pahare, iar în sertare, tacîmuri. Termosul negru este pentru cafea, iar cel verde pentru ceai. La etaj se află toaletele și dușul, vă rog să mă urmați. E toată lumea prezentă? Vă rog o clipă de atenție. Pe acest robinet curge apă rece, iar pe celălalt, apă fierbinte. Aveți grijă, apa fierbinte este foarte fierbinte! Cînd folosiți dușul, nu uitați să puneți în cadă acest mic grătar de lemn. În felul acesta, nu riscați să alunecați în baie. Să coborîm în hol. În dulapul din colț găsiți umbrele și haine de ploaie. Atenție la ușa principală. După ce o închideți, vă rog să o asigurați cu acest mic zăvor. Brenda, cățelușa noastră, e învățată să deschidă ușile sărind cu lăbuțele pe clanță. Dacă ușa nu este asigurată, se poate întîmpla așa.
Și Ignatius Bacon desenează cu mîna prin aer saltul imaginar al Brendei pe clanță, urmat de deschiderea ușii. Îl urmărim cu gura căscată, iar el ne privește la rîndul său cu un aer satisfăcut, ca și cum ne-ar spune: Ei, ce v-am spus eu?
Casa Clachanach. © James Paul Shipgood, 2010
Și așa mai departe, dormitoarele, saltelele electrice, biblioteca, ultimul volum despre insula Iona, camera de rugăciune, livingul, șemineul, curtea, portița care trebuie să rămînă deschisă peste noapte („dacă vine vreun pelerin?”), grădina din spate, cu portița ei, care însă trebuie mereu închisă, pentru că intră oile insularilor și strică gazonul. La sfîrșitul turului de prezentare, cred că fiecare dintre noi se simțea în stare să administreze fără probleme micul domeniu Clachanach.
Ne-am adunat apoi în jurul cinei, Ignatius Bacon străduindu-se să ne ofere o masă cît mai bogată, în condițiile austere ale micii sale gospodării: legume, brînză, paste, cîteva felii de carne, un vin roșu, iar ca desert, nelipsitul porridge, pe care iscusitul bucătar ne-a învățat să-l amestecăm cu suc de fructe, spre a-i spori dulceața.
– Un porridge autentic nu se prepară cu lapte, ne-a explicat gazda. Astea sunt mofturi englezești. Un porridge scoțian se fierbe în apă și să nu-mi spună mie cineva că n-am fi avut destule vaci în țara asta ca să-l înmuiem și noi în lapte. Dar i-ai lua toată dulceața ovăzului, ăsta e secretul.
Am cerut și noi permisiunea să punem pe masă singurul fel pe care îl aveam în traistă și fără de care nici un român gospodar nu pleacă la drum: slănină și ceapă. Cît am aranjat noi bucatele, Marcel a improvizat un scurt istoric al slăninei în viața poporului român, din care gazda și musafirii probabil că nu au înțeles mare lucru, dar măcar le-a stîrnit apetitul pentru o experiență culinară exotică. Însă combinația noastră barbară nu putea fi pe gustul unor britanici. Avocata londoneză s-a străduit să înghită îmbucătura de slănină, prevenindu-și în șoaptă vecina de masă, pe sora Marina: It’s just fat! Pure fat!
Seara a alunecat apoi firesc în cozeriile obișnuite unor astfel de întîlniri, într-o veselă lipsă de noimă, de la bucătăria românească la problema independenței Scoției („știu eu dacă e o idee bună?” medita Ignatius Bacon) și de la aventurile lui Bonnie Prince Charlie, ultimul Stuart, la creștinismul celtic și legăturile sale ortodoxe. Avocata londoneză s-a oferit la un moment dat să ne cînte balade din folclorul celtic. Ne-a interpretat două sau trei piese, cu o voce de soprană care ne-a mers la inimă. Am întrebat-o unde a învățat să cînte atît de frumos și am aflat că tatăl ei este preot ortodox, undeva în sudul Angliei, iar ea a învățat să cînte în corul parohiei, din care făceau parte și cîțiva soliști de operă. A doua zi, la Liturghie, tot ea avea să cînte o parte din imnele liturgice, pe englezește, desigur, într-o combinație subtilă de psaltică și muzică a cappella, pe care eu unul nu o mai auzisem.
După miezul nopții ne-am hotărît să mergem la culcare, mai ales că urma să ne trezim în zori pentru a sluji Liturghia iar apoi să explorăm insula. „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe Insula Iona”, a oftat Ignatius Bacon, după ce spusesem împreună Tatăl nostru.
În cameră era frig, uitasem geamul deschis. M-am ghemuit pe salteaua electrică urmînd indicațiile lui Ignatius Bacon și ultimul gînd înainte să adorm mi-a fugit la capela Sfîntului Oran, pe altarul căreia o lumînare aprinsă priveghea somnul regilor Nordului și în curînd somnul nostru.
Insula Iona. Vedere spre Golful Sf. Columba. © IFF
P.S. Mi-aș fi dorit (ar fi fost de dorit) să-mi ilustrez textul despre Iona cu fotografii făcute exclusiv de mine, dar acumulatorul micului meu aparat s-a descărcat după doar cîteva cadre, iar încărcătorul îl uitasem acasă. De fapt, nu am noroc la fotografii: ori îmi uit aparatul acasă, ori se descarcă bateria, ori.. uit să fac poze. Așa că am fost nevoit să completez imaginile apelînd la arhivele de pe net, de unde am preluat două dintre fotografiile de mai sus.
http://ioanflorin.wordpress.com/

O atrocitate

Un matrimonio asesina a sus tres hijas en Canadá por no seguir el código islámico



Un matrimonio ha sido declarado culpable del asesinato de sus tres hijas, a las que no fueron capaces de 'perdonar' por haber roto el sagrado y estricto código islámico. Además, ambos acabaron a su vez con la vida de la primera mujer del hombre, según informa el diario británico 'The Times'.


El padre, que dejó Afganistán con su familia en 1992, fue grabado secretamente reconociendo los asesinatos. "Nada es más querido para mí que mi honor", dijo el progenitor.

Alegando siempre que quería preservar la reputación de la familia, Mohamad Shafia, de 58 años, acordó con su segunda mujer, Tooba Yahya, y su hijo, Hamed, orquestar un accidente de coche en Ontario (Canadá). Y así, el 30 de junio de 2009, se encontraron dentro de un coche, en el fondo de un lago, los cuerpos sin vida de las chicas y la primera mujer del asesino, con la que no llegó a tener hijos.

Las hijas tenían 19, 17 y 13 años y habían sufrido ya todo tipo de castigos por parte de su padre, siempre aduciendo que violaban el código de honor. Su hermano mayor contribuía al martirio. A una de ellas, por ejemplo, por tener un novio, se le prohibió acudir durante un año a la escuela. Las otras dos habían padecido palizas que habían llegado a denunciar a las autoridades. Éstas, cuando localizaron el coche en el fondo del lago, sospecharon de inmediato de Mohamad Shafia.

En Canadá el suceso ha causado una fuerte conmoción y un intenso debate sobre el multiculturalismo y hasta qué punto se deben 'respetar' las minorías y sus costumbres.

elmundo

La verdad es que es muy triste, no ha lavado su honor, lo ha manchado y de que forma, estas tragedias deben acabarse, se necesita cultura, él es un asesino y de su gente, esa es la realidad, ya está bien de atrocidades en nombre del honor 
http://drrobert-impresiones.blogspot.com/

luni, 30 ianuarie 2012

Barbat ARESTAT acuzat de "RASISM"

Barbat ARESTAT si acuzat de “RASISM” pentru ca a imitat o maimuta

autor: FrontPress 30.01.2012
Un bărbat în vârstă de 59 de ani a fost arestat pentru presupuse gesturi rasiste la meciul de sâmbătă, din Cupa Angliei, dintre Liverpool şi Manchester United, informează AFP, citând poliţia engleză. Conform Mediafax, mai multe plângeri au fost depuse după ce imaginea bărbatului care imita o maimuţă a fost difuzată pe reţelele sociale, în urma victoriei formaţiei Liverpool în faţa echipei Manchester United, scor 2-1.
“Confirmăm că un bărbat de 59 de ani, originar din nordul Ţării Galilor, a fost arestat sâmbătă seară. Bărbatul a fost dus la secţia de poliţie pentru a fi interogat de ofiţeri. Mulţumim poliţiei galeze şi din Liverpool pentru ajutorul în acest caz”, a declarat pentru presa britanică un purtător de cuvânt al poliţiei.
Înainte de meci, crainicul stadionului i-a avertizat pe spectatori că nu vor fi tolerate comportamentele “rasiste şi homofobe”.
În 7 ianuarie, un alt suporter al echipei Liverpool a fost arestat pentru că a adresat injurii “rasiste” la adresa unui jucător de culoare al echipei Oldham, Tom Adeyemi, la meciul câştigat de Liverpool, scor 5-1, în Cupa Angliei. Poliţiştii l-au identificat pe tânărul de 20 de ani tot după imaginile filmate de camerele de supraveghere din incinta stadionului, furnizate de club odată cu declaraţiile mai multor agenţi de ordine. Sursa: FrontPress.ro

duminică, 29 ianuarie 2012

"BESTIILE ELVETIENE"

“Bestiile elvetiene”: istoria misterioasa a celor mai brutali mercenari europeni

autor: FrontPress 28.01.2012
Astazi Elvetia este privita ca o tara pacificatoare, datorita neutralitatii pe care a abordat-o in timpul celor doua razboaie mondiale. Inainte de aceste momente, insa, in decurs de 500 de ani, Elvetia s-a mandrit cu brutalii sai mercenari.
Elvetia a fost una dintre cele mai razboinice tari din Europa, sustine istoricul si jurnalistul Jost Auf der Maur, a carui carte, “Mercenari pentru Europa”, a aparut recent pe piata.
In carte, istoricul spune, printre altele, ca Elvetia si-a trimis mercenari in aproape toate colturile Europei, iar numarul acestora, in decursul veacurilor, a atins aproape un milion de oameni, scrie Deutsche Welle.
Bestiile elvetiene
Imaginea acestor mercenari este descrisa de autor intr-un mod destul de infricosator: oameni slab educati, extrem de brutali, care nu refuzau nicio misiune, oricat de sangeroasa ar fi fost aceasta.
Din perioada Evului Mediu dateaza cateva informatii despre brutalitatile savarsite de mercenarii elvetieni, prezentate de Jost Auf der Maur: se spune ca mancau inimile oamenilor, beau sangele adversarilor doborati in lupta si isi lustruiau cizmele cu grasime umana.
Ratiunea recrutarii masive a mercenarilor elvetieni in Europa era una exclusiv financiara. In secolele 13, 14 si 15, mercenarii elvetieni isi castigau astfel banii necesari traiului zilnic.
Sa ne amintim ca, la acea data, Elvetia era o tara extrem de saraca. Majoritatea mercenarilor alegea acest stil de viata tocmai pentru a scapa de saracie, dar existau si oameni care se avantau in lupta dintr-o sete evidenta de aventura.
Recrutarea si inchirierea mercenarilor era facuta de structurii oligarhice, cu preponderenta in Elvetia Centrala, dar si in unele zone periferice. Din afacerile cu mercenari, profitorii momentului castigau destul de multi bani, mai ales in perioada de boom a acestei afaceri, secolele 17-18. Atunci, cateva clanuri familiale isi asigurau, prin aceasta metoda de business, o viata de lux si huzur.
Bani patati cu sange
Administratiile locale aveau si ele partea lor din aceste afaceri. In cantonul Schmitz, de exemplu, de-a lungul a 300 de ani, oamenii nu au platit niciun fel de impozite catre administratiile locale. Banii, care trebuia sa vina din impozite si taxe locale, nu erau imperios necesari, taxarea vanzarilor si inchirierilor de mercenari umpland cu indestulare visteriile primariilor.
Bancile, de asemenea, au profitat de afacerile cu mercenari. Chiar si la acea vreme, existau institutii bancare ce si-au dat repede seama ca purtarea de razboaie este o afacere foarte profitabila.
In anii 1814-1815, in timpul Congresului de la Viena, inchirierea de soldati elvetieni cunoaste un recul puternic, iar Elvetia se angajeaza sa-si pastreze neutralitatea militara. Acest lucru nu se intampla insa din considerente morale sau etice, ci din cauza ca, la acea vreme, incepea crearea marilor armate ale Europei, iar mercenarii elvetienii deja nu isi mai gaseau locul in noua ordine militara. De Liviu Anghel – Ziare.com
«

Satana


vineri, 27 ianuarie 2012

S-a sinucis Pavel Vancea

S-a sinucis Pavel Vancea, fost campion mondial la karate traditional

Fostul campion mondial de karate tradiţional Pavel Vancea, în prezent antrenor secund al naţionalei de karate tradiţional şi preşedinte al clubului UAMT Universitatea Agora Oradea, a murit, vineri, el fiind găsit spânzurat în fântâna din curtea locuinţei sale.
Corpul neînsufleţit al lui Pavel Vancea a fost găsit, vineri, de un echipaj al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Crişana", informeaza MEDIAFAX .
"Astăzi (vineri - n.r.), în jurul orei 10.00, am fost solicitaţi sa intervenim pentru scoaterea unui corp neînsufleţit dintr-o fântână din localitatea Săldăbagiu de Munte", a declarat locotenentul Camelia Roşca, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Crişana".
La faţa locului a mers o echipă de criminalişti ai Poliţiei Bihor, care fac cercetări şi care au confirmat că victima este cunoscutul sportiv şi antrenor orădean.
Potrivit unor surse judiciare, nu se pune problema unui omor, poliţiştii găsind şi un bilet despre care se presupune că a fost lăsat de fostul sportiv înainte să se sinucidă.
Bărbatul s-a spânzurat cu o funie pe care a legat-o de roata de la fântână.
Directorul Clubului Sportiv "Crişul" Oradea, Ionel Bungău, consideră moartea sportivului o "mare pierdere pentru sportul bihorean".
"E ultimul om la care mă aşteptam să apeleze la un asemenea gest. Sunt consternat. Îl respectam şi de multe ori l-am dat exemplu la evenimentele publice. Era un copil cu suflet bun, optimist, dădea încredere şi celor din jur, nu ştiu ce a putut să-l ducă la acest gest extrem. Dar, ca şi sportiv, indiferent care ar fi fost problemele, nu ar fi trebuit să apeleze la aşa ceva. Pierdem un coleg şi un om respectat de toată lumea, un sportiv şi antrenor model pentru elevii săi", a declarat Ionel Bungău, directorul CS "Crişul" Oradea.
Pavel Vancea avea 47 de ani, era căsătorit şi avea doi copii. Preşedinte al clubului UAMT Universitatea Agora Oradea, Vancea a fost şi antrenor secund al naţionalei de karate tradiţional al României cu care a participat, în 2011, la a XX-a ediţie a Campionatelor Europene de karate tradiţional pentru seniori şi juniori.
Totdată, Vancea a fost secretar al Asociaţiei judeţene de karate tradiţional, respectiv secretar al Asociaţiei judeţene "Sportul pentru toţi".
Ca sportiv, Vancea a debutat în echipa de karate tradiţional a României în 1990, iar trei ani mai târziu, în 1993, a devenit primul român campion mondial de karate. În decursul anilor, sportivul şi-a adjudecat mai multe titluri europene, dar şi mondiale.
Ultima sa apariţie publică a fost în 14 ianuarie, când a condus gala laureaţilor clubului sportiv UAMT Universitatea Agora Oradea, desfăşurată la Casa Tineretului din municipiu. Atnci, Vancea s-a plâns de dificultăţile financiare ale clubului. "2011 a fost un an greu din punct de vedere financiar. Nu ştiu ce va fi în 2012, dar datoria noastră este să privim înainte şi să facem totul la maxim", declara el atunci.


ROL.ro

miercuri, 25 ianuarie 2012

Lichelele de la putere BASESCU S-A PREZENTAT LA TV.BEAT SI MINCINOS ! IMI E RUSINEEEE !!!!!!

Foto:http://primejdiaalbacorvin.blogspot.com/

Pana in discursul presedintelui, pe realitatea un ingamfat de la putere cu o superioritate greu de ajuns,  ne da sfaturi si ne  spune ce trebuie sa facem. Asta pentru ca am dat nas acestor pramatii. Au scos coarnele de merc  dupa hotararea Curtii Constitutionale, care e si ea  sluga lui Basescu dar, de frica  manifestantilor  au lasat sa mearga alegerile  normal.
Dar nu sunt  suparata pe acesti impertinenti, ca doar  fac tot posibilul prin obraznicie sa ramana la putere. Sunt suparata pe moderatoare, pe interlocutori care se comportau ca niste  slugi fata de acest bicisnic, invitat la Realitatea tv.
Trebuiesc plezniti prin cuvinte sa le mearga  fulgii. Sa le sara mucii pe ecran.
Avea dreptate  cine imi spunea din alta tara ca, aici la Bucuresti nu a fost bataie,  ca in alte tari la alte demonstratii.
Pe buna noastra cuvinta isi creeaza aceste animale viata  buna  si de vina suntem noi care le permitem si facem sluj ca Azorel in fata lor, sau mai rau ca altele care,  le spun mereu cu tot respectul, de parca  aceste animale  nemernice merita  altceva decat in cel mai bun caz, un sut in cur in direct. Ca sa inteleaga toata natia prin vizionare ca asta sunt zero absolut si nimic mai mult. Curaj, trebuie sa fim hotarati ca altfel uite ca iar ni s-au suit in cap, cu toate ca pana acum  au stat pititi. Cum au iesit ne-au axfisiat cu  aerele lor imputite. Jos cu toti! Nu mai suport  acesti imbecili aroganti, nu numai cei de la putere, ci pe toti. Nici pe mototolii din opozitie nu-i mai suport ca, prin blegeala lor autentica sau  autoimpusa artistic, dau apa la moara bandei de mafioti care ne conduc in  frunte cu betivul si curvarul sef. Jos cu ei !!!!!!!!!
Discursul lui Basescu de bou major ! Nu a inteles nimic despre ce se intampla. E  pentru lada de gunoi a istoriei ! Ne trebuie un conducator tanar, destept si curajos !!!

Josephine Baker

(mini)Articol: Josephine Baker la Bucureşti

Josephine Baker la Bucureşti

“Sirena tropicelor”, cum era supranumită celebra dansatoare exotică, a avut în programul său şi o escală la Bucureşti. Constantin Tănase, a văzut-o în mai 1928 la Londra, şi a adus-o în România, în schimbul unui onorariu exorbitant, pentru a susţine o serie de spectacole în stagiunea de vară a teatrului “Cărăbuş”. Pentru a preîntâmpina capriciile vremii, şi pierderile financiare, Tănase a închiriat şi sala “Eforie”, unde trebuiau să se ţină spectacolele dacă ar fi plouat. Spectacolul pus în scenă s-a numit “Negru pe alb”, şi a înregistrat un succes deplin, tânăra de culoare, ce abia împlinise 22 de ani, cucerind simpatia şi admiraţia publicului.

Gerul se anunta! Cum ajutam manifestantii ???(in toata tara)

Foto ! Ion Tiriac(n.1939) si Dinu Patriciu(n.1950)

Ma ingrijoreaza gerul  care se anunta.
Cred ca trebuie sa ne  facem griji si sa cautam metode, pentru a incalzi acesti oameni care  stau la miting, reprezentandu-ne si pe noi care nu putem sa  facem acest sacrificiu.
Ma gandeam la niste corturi unde sa se serveasca cafea sau ceai gratuit, impreuna cu biscuiti populari(care sunt mai ieftini). Cetatenii din  blocurile apropiate,  cafenelele din jur si chiar marii miliardari ai tarii care din coate goale, au ajuns miliardari in euro, gen Tiriac, Patriciu, Nicolae etc., sa plateasca si ei  aceste  minime  servicii pentru oamenii acestei tari, care au contribuit la  bunastarea lor,m care a dat pe afara. Chiar daca ar cheltui pentru cei din Piata Universitatii, 100.de mii euro pe saptamana pana la sfarsitul  manifestatiilor, prin plecarea lui Boc, Basescu si cu toata banda lor si nu ar fi mult. Nici pe zi daca ar plati asta. Nu ar saracii asa cum ne-au saracit ei pe noi impreuna cu  Mafia de acum.
Trebuie facut ceva pentru a sustine  aceste manifestatii si pe ger, macar 2-3 ore pe seara.  Fac apel la miliardarii tarii care s-au imbogastit pe spinarea noastra saracindu-ne, sa  dea dovada de omenie si sa plateasca consumul de  cafea sau ceai fierbinte  in corturi in Piata Universitatii si  sa ia biscuiti (1-2  tone), ca nu  crapa fierea in ei ca, vad cat sunt de supraponderali si vorbele le scot cu clestele ca niste  mari savanti. De parca nu stim cum s-au imbogatit. Tiriac a stat cu chirie, pe nimic intr-o vila din Cotroceni cu 14 camere,  plata reprezenta  mai putin de un salariu, pe luna al unui muncitor din Romania.
Ii somez sa faca asta, sa arate ca nu sunt animale si nu se ocupa numai cu vanatoarea de mistreti,  imbuibandu-se cu satenii gonaci si atat. Chiar daca restul carnii il da  la case de batrani sau de copii este insuficient. Cu asta isi platesc distractia de a omora.
Chiar daca acesti nesatui si nesimtiti nu  vor da dovada de bunavointa, macar cetatenii din jur sa mearga cu ceai fierbinte  sau cafea ca sa  ajute sa treaca mai usor orele  de stat in ger pentru manifestanti. Sa auzim numai de bine !

marți, 24 ianuarie 2012

Abuzuri ale jandarmilor

ABUZURI ale JANDARMILOR ieri si azi (FOTO)

autor: FrontPress 24.01.2012
În ultimele zile România a fost martora unor abuzuri de neimaginat ale jandarmilor, reclamate atât de presă cât şi de simplii cetăţeni. Ce nu s-a menţionat este faptul Jandarmeria a fost mereu o instituţie contestată şi detestată de românii obişnuiţi, militarii fiind folosiţi chiar şi în perioada interbelică ca braţ armat al puterii împotriva opozanţilor politici.
Protestele din capitală şi din alte oraşe ale ţării s-au terminat nu de puţine ori cu victime colaterale, majoritatea simplii trecători în zona mitingurilor sau demonstranţi paşnici. Au avut loc perchiziţii corporale şi filmări ilegale, filtre stradale cu scop “preventiv”, îngrădiri ale dreptului la liberă circulaţie pe domeniul public, reţineri abuzive, umilinţe de nedescris, amenzi nefondate şi procese verbale completate de dinainte cu “nu am obiecţii” şi nu în ultimul rând bătăi aplicate fără discernământ în urma cărora cel puţin o persoană a rămas infirmă pe viaţă (cazul tânărului cu piciorul zdrobit).
Nu au scăpat nici jurnaliştii de furia dezlănţuită a jandarmilor care nu au nici un element de identificare personală la vedere (insigne, ecusoane sau numere scrise cu vopsea pe cască), pentru a putea fi traşi la răspundere în cazul comiterii unor ilegalităţi. Au existat chiar şi acuzaţii grave din partea presei şi a suporterilor de fotbal cu privire la infiltrarea agenţilor în civil în rândul manifestanţilor pentru a provoca dezordine şi a oferi pretextul intervenţiei în forţă.
Înapoi în timp: Jandarmii, o armată păgână împotriva Crucii şi tineretului naţionalist 
Ceea ce nu cunoaşte publicul larg, dar este un lucru ştiut de istorici, este faptul că această meteahnă a Jandarmeriei s-a manifestat din plin şi în perioada interbelică, o epocă istorică idealizată, pe alocuri în mod eronat, de multă lume. Dorim astfel să prezentăm un caz elocvent petrecut în urmă cu exact 79 de ani, în 24 ianuarie 1933, în Bucureşti.
Din ordinul lui Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Mişcării Legionare, tinerii naţionalişti din capitală, împreună cu studenţii creştini, au luat iniţiativa amplasării unei cruci din marmură la Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, de ziua Unirii Principatelor Române. “Căci fără cruce la mormânt, cultul eroului necunoscut nu e un cult crestinesc!”, argumenta acest demers în ziarul “Dreapta” tânărul pe atunci Mircea Vulcănescu.
O manifestaţie paşnică de comemorare a jertfei celor aproximativ 225.000 de ostaşi căzuţi pentru făurirea României Mari în timpul primului război mondial, însufleţită de mai mulţi prelaţi, dintre care s-a remarcat preotul Georgescu-Edineţi, slujitor al bisericii Sfântul Anton – Curtea Veche şi duhovnicul studenţilor bucureşteni. Nimic ieşit din comun până aici. Dar premierul ţărănist Alexandru Vaida Voievod, ministrul apărării generalul Nicolae Samsonovici şi regele Carol al II-lea nu doreau coagularea tineretului sub stindardul Crucii şi al Neamului Românesc. Astfel autorităţile vremii au decis că instalarea unei cruci nu corespunde din punct de vedere “urbanistic” şi în plus “mormântul reprezintă un simbol nu numai pentru creştini”. În acest context s-a apelat la jandarmi.
Aceştia au intervenit brutal şi abuziv atacându-i pe cei prezenţi la comemorare, violenţele soldându-se cu mulţi răniţi. Practic cei circa 2.000 de participanţi la procesiune, văzând grupul de jandarmi care dorea dispersarea adunării, au îngenunchiat şi au făcut un scut uman în jurul preoţilor şi crucii. “Oamenii legii” au început atunci să lovească tinerii cu paturile puştilor. Printre primele victime a fost chiar un om al Bisericii, preotul Georgescu, care a fost scuipat şi umilit de jandarmi, pentru ca apoi să fie reţinut şi anchetat în beciurile poliţiei capitalei, unde bătăile au continuat. În urma acestui atac păgân, crucea a fost sfărâmată în bucăţi. Până la urmă, la apelul preoţilor, studenţii şi legionarii s-au retras răniţi şi sângerând din faţa forţelor de represiune.
Nicolae Georgescu-Edineţ, un erou al crucii 
“Eu am fost călcat în picioare şi apoi, tot de la armă, m-am ales cu o coastă ruptă. Capul mi-a scăpat fără rană întrucât m-au favorizat numai nişte cauciucuri poliţieneşti”, povesteşte părintele Ilie Imbrescu în cartea sa “Biserica şi Mişcarea Legionară”, el fiind desemnat la acel eveniment, alături de legionarul Traian Puiu, să poarte crucea din marmură, ca reprezentant al Comitetul Executiv al Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini din România.
Ilie Imbrescu, un promotor la României creştine 
După incident au luat poziţie în presa vremii mai multe personalităţi marcante ale Mişcării şi Bisericii Ortodoxe, precum Patriarhul Miron Cristea, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic sau Vasile Marin, care prin ţinuta lor morală au reuşit să atragă opinia publică de partea celor loviţi de jandarmi. Ulterior, prin grija asociaţiei “Cultul Eroilor” şi cu binecuvântarea întâistătătorului ortodox român, la căpătâiul Eroului Necunoscut a fost aşezată o cruce cu patru feţe, către toate punctele cardinale, astfel făcându-se dreptate celui care a luptat pentru neamul românesc şi credinţa strămoşească.
Acest caz punctual şi elocvent, nu a fost din păcate singular. Jandarmii au fost folosiţi de guvernele “democrate” ale vremii şi apoi în timpul dictaturii regelui Carol al II-lea pentru a intimida populaţia în preajma alegerilor, mai ales la sate. Opoziţia în general şi Mişcarea Legionară în particular au fost victime regulate ale abuzurilor de acest fel. Reproşul cel mai dureros, şi poate pata cea mai ruşinoasă de pe obrazul Jandarmeriei Române, a fost asasinarea ilegală şi mişelească a lui Corneliu Codreanu în 30 noiembrie 1938, omul care a înmagazinat speranţele şi năzuinţele unei întreagi generaţii de tineri curaţi la suflet şi ale unei mari părţi a elitei intelectuale a acelor vremuri tulburi, de la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, până la Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Emil Cioran, Radu Gyr şi mulţi, mulţi alţii. Sursa: FrontPress.ro
Jandarmi rurali (1912) 

Doamne, nu uita de tara mea !......

Doamne, nu uita de ţara mea!........
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo zece ani pe-afară;
Azi, am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
“Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă. de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!


Solutia noastra pentru innoirea clasei politice

Autor: Ion Negoiaș – ND Buzău
Este destul de clar ce vor oamenii ce protestează. Îi dăm la o parte pe usl-iști, îi dăm la o parte pe revoluționarii ce au fost pe sub mese în 89 și au carnete, îi dăm la o parte pe moșii care îl așteaptă încă pe Iliescu să vină cu minerii. Vorbim de protestatarii care vor doar să fie lăsați să muncească și să mănânce din asta. Românii ce vor să mai vadă un documentar la televizor, nu Tonciu și Vârciu (au și cocalarii cu cine vota – candidează irinel), românii care vor să audă și de Ciprian Porumbescu nu doar inna și Lady Vaga. Românii în fața cărora îmi scot pălăria. Ce vor ei și pentru ce protestează?
Înnoirea clasei politce. Și nu se face pocnind din degete. Cum nu suntem extremiști, nu punem mâna pe lopeți (cu toate că ar merita asta), nu punem mâna pe bâte și borduri, că suntem creștini. Dacă ar fi să plătim clasa politică cu aceeași monedă, lopata ar fi răspunsul. Dar nu suntem haite iraționale, fără suflet, spre deosebire de ei. Nu mai acționăm instinctual, asta ne deosebește de animale ( J.J. Rousseau în caz că citește și Vanghelie) acționăm rațional. Deci vorbim de un proces lung și democratic. Despre ce e vorba?
Principalul obstacol în calea primenirii clasei politice este insa Legea Electorală nr. 35/2008, o lege profund anti-democratică, discreționară și totalitară, o lege care îngrădeste dreptul de a fi ales consfințit de articolul 37 din Constituția României, prin instituirea pragului electoral la 5% și obligația constituirii de fiecare candidat a unui depozit, în contul Autorității Electorale Permanente, în valoare de 5 salarii minime brute pe țară.
O lege votată cu mâinile pe sus de majoritatea covârșitoare a Parlamentului, cu mâinile pe sus, cu 7 mâini la cartele, de domnii politicieni care fac astăzi cărțile, pe de-o parte, și de domnii politicieni care vă spun astăzi cu fața luminată că vă vor salva. Domnii care se alătură protestelor cu oameni plătiți. Efectul acestei legi este instaurarea unei dictaturi a partidelor puternice, partide susținute de mafia ce pompează cu bani în ele. Să faci un partid de 5% fără bani e imposibil. Deci, în Parlament, nu intră decât partide supuse oamenilor cu bani și interese negre. Deci, oameni care nu fac compromisul, nu ajung acolo. Oamenii cu coloană vertebrală NU ajung acolo pentru că nu au în interes să facă bani. Banii necesari să scoți 5%. E un mecanism logic, gândit de partidele mari pentru a instaura dictatura clasei politice. Să paseze osul doar între ei. Ajunge un om în regulă în topul unui astfel de partid? Nu, pentru că oamenii în regulă nu se supun jocurilor. Sunt excluși chiar și prin selecție „naturală”.
Cum poate demonstra un om politic de ce este în stare dacă nu PRACTICÂND politica. Și cum o poți practica politica dacă nu ai banii necesari să informezi 5% din populația cu drept de vot a României? Cum poți practica și demonstra românilor ce poți și automat să tragi oamenii partidului după tine în Parlament dacă nu fiind acolo, în Parlamentul României? Cum poți informa 5% din populația României cu drept de vot dacă televiziunile aleargă în limbă după bani și se dau cu „ăla gras” fără să se gândească la consecințe?
Partidele de astăzi sunt rigide (în limbaj juridic, politologic, partidele rigide sunt cele care impun propriilor parlamentari să voteze și cum să voteze, să voteze după directivele date de partid). Un partid rigid + pragul de 5% = dictatura influenței, dictatura banilor. Este mult mai ușor să manipulezi un om (liderul de partid) care la rândul lor să-ți vândă mai multe voturi.
Dacă ei au avut un plan logic, noi l-am demontat. Dacă partidele din opoziție iubesc atât de mult revolta românilor, spun că sunt alături de noi, și că suntem sub dictatură, de ce nu pun ei mâna și votează abrogarea acestei legi totalitare ce îngrădește un drept CONSTITUȚIONAL? Ei sunt la butoane, pot face asta. Ei pot propune asta. Și dacă puterea o respinge, atunci jos pălăria. Știu spre cine să urez mai mult „bine”.
Cam asta este singura cale democratică de a schimba clasa politică. Pentru că NU suntem extremiști, noi nu dăm cu borduri, noi venim cu o propunere concretă și democratică. Să luăm puterea din mânile javrelor și să o punem acolo unde spune democrația pe care o „urmați”. În mâinile românilor, cu sau fara bani, cu sau fără susținere. Oamenii care pot rămâne în politică prin fapte, nu procente minime. Să vină să conducă și românul obișnuit, nu doar „șmecherii”.
http://blog.nouadreapta.org/

Sanatate la ceaun

Mamaliga noastra cea de toate zilele...
SANATATE LA CEAUN - MĂMĂLIGA

Banala mămăliguţă poate deveni un medicament folositor în tratarea răcelilor şi
a pietrelor la fiere 
Mălaiul este un înlocuitor de nădejde al produselor de panificaţie, numit de specialişti "prietenul intestinului subţire". Dispreţuit pe nedrept, acest medicament tradiţional aduce numai beneficii atât omului sănătos, cât şi celui care suferă de boli grave. Cura cu mămăligă este foarte sănătoasă, o putem încerca în Postul Paştelui, pentru hrănirea organismului şi curăţirea intestinelor. 
De ajutor ficatului şi intestinelor 

Un aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori subiect de cercetare al specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie. Fierturile de porumb au fost apreciate încă din vremea lui Columb, dar, ulterior, au ajuns să fie considerate hrana săracilor. Studiile recente au scos în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene care se hrăneau cu porumb crud sau fiert, era mult mai mare decât a altor comunităţi învecinate, cărora le lipsea din dietă acest aliment. 

Recent, s-a descoperit prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decât în proporţie de 22-28%.
Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi care vor purifica sângele de unele substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile unde se consumă zilnic terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună. 

Ne ajută să trăim mai mult 

Cercetătorii endocrinologi consideră că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene.
De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct. Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile sexuale, în special feminine. 

Rezultatele cercetărilor româneşti efectuate de antropologi în regiunea Bran-Rucăr (unde mămăliga e mai des pe masa românilor), arată că 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte intensă, manifestată şi prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vârsta de 72 de ani.
De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate. Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pâine. Iar mămăliga vârtoasă are jumătate din caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac.
De exemplu, doar pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou. Terapia a dat rezultate sute de ani. 

Cataplasme aplicate pe piept 

Tratamentele pe care ni le făceau bunicile noastre în copilărie, ne vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a antibioticelor. Mămăliga era la loc de cinste printre leacurile vechi. Pentru durere în gât şi răceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecînd continuu. În plus, se bea seara înainte de culcare un terci, ca o mămăligă subţire, în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit mai bine.
În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie este tot faimoasa mămăligă românească. Se lasă să se răcească, cât poate suporta pielea, după care se întinde pe zona pieptului într-un strat de două degete pe torace şi se ţine 15 minute, după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat.
Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi în bronşite, gripă, tuse cronicizată.
Aceeaşi aplicaţie se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale şi a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite şi cistite. 
 
De folos şi în obezitate 

Pentru urcior: se pune mămăliga caldă pe pleoape, schimbând-o cît se poate de des. În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare.
Se pune în strat de 3- 4 cm pe locul lipomului, având grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămâie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică fierbinte, cât suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lână, pentru a menţine temperatura locală ridicată.
Tratamentul se face în fiecare seară şi se ţine până se răceşte mămăliga.
Mămăliguţa e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece acest aliment conferă o senzaţie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa. 

Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă.
Studiile de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează şi afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile dificile cu sângerări abundente, anexita şi metroanexita, litiaza renală, hepatita. 

De la mămăligă, la terci şi bulz 

. În mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în spuză, mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chitac, cocîrţău.
Porumbul ca atare se mai mănîncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut floricele (la tigaie). Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe cea pripită o mănâncă mai mult orăşenii si se prepară punând mălai puţin câte puţin în apa sărată fierbinte, aşa încât mămăliga să fiarbă în mod egal toată.
Fierberea durează mai puţin decât la mămăliga vârtoasă, preferată mai mult la ţară . În acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasă să fiarbă până încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se sparge cu făcăleţul. La sate, mămăliga vârtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoară.
Terciul de mălai nu e altceva decât mămăligă pe jumătate lichidă, pe care o mâncau copiii cu plăcere cu felii de brînză sau zeamă de prune.
Păsatul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi mai tare la fir.
Cocoloşul sau bulzul se face din brânză învelită în mămăligă şi coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert. 

Ştiaţi că? 
- 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520 calorii.
- Mămăliga se taie perfect, dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe, dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.

- Zahărul vanilat poate fi secretul mămăligii perfecte.
- Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smântână şi brânză grasă, efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase. În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brânza de vaci. 

Dieta cu mămăligă 

Micul dejun: mămăligă fierbinte, cât mai crudă, amestecată în mod tradiţional cu un ou moale şi lactate.

Prânz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pâinea cu mămăligă
Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăligă.
 
 
 
 
 
 

Fericire !

http:guzgan.ro/

luni, 23 ianuarie 2012

Vive Yoo-Mee

Foi de Brebis galeuse, toujours aurai-je aimé les prostitué(e)s, ces hiérodules potentielles. En voici une, Yoo-Mee, qui cartonne plus que de mesure, et celle-ci  nous enchante au-delà de tout entendement. Et, en l'écoutant, c'est aussi la voix lointaine et érayée d'Orla l'amoureuse, que j'entends en écho depuis les cieux. Que Yoo-Mee, qui contre vents et marées soutient Marine Le Pen,  soit encensée et bénie des dieux, comme de Dieu,et qu'elle suive la voie tracée par l'extraordinaire Orla qui,  à jamais, est  une Princesse du Ciel  ! Par ailleurs, luttons pour le réouverture des maisons closes !


YOO-MEE

http://www.lorgane.com/LETTRE-OUVERTE-D-UNE-PUTE-NIAKOUE-AUX-DETRACTEURS-DE-MARINE-LE-PEN-_a1128.html




LA DIVINE PROSTITUEE  SACREE. UNE HIERODULE ASIATIQUE VOUS PARLE. SON SITE :

                                      
                                    http://foufoune.zymichost.com/


ORLA La Hiérodule by Courtesy of
Marcelle De La Lucarne
http://brebisgalleuse.blogspot.com/

Din presa italiana

Ormai abbiamo ben capito: la casta politica romena non molla. Questi sono gli effetti concreti e i risultati di 10 giorni di protesta in Romania. Contestazioni causate da una situazione economica sempre più insostenibile a cui si deve negativamente aggiungere le misure di austerità che colpiscono esclusivamente le classi sociali più deboli.

 Questi i motivi che hanno scatenato la gente contro il governo, il presidente del paese ed alla fine dei conti, contro tutta la classe politica. Fino qui niente di speciale, tenendo conto della sfiducia del popolo romeno nei confronti di tutti i politici che hanno portato il paese sulla soglia del fallimento economico. Però, un ragionamento va fatto. Infatti, se nei primi giorni la rabbia era indirizzata, in generale, contro tutto il sistema politico, negli ultimi giorni, le proteste sono state monopolizzate ed indirizzate dalla opposizione contro l'attuale governo.
Ricordiamo che il partito al potere in Romania è il Partito Democratico-Liberale (PDL), mentre l'opposizione è costituita dall'Unione Social-Liberale (USL) composta dal Partito Social-Democratico e dal Partito Nazional-Liberale (PNL).
Come ha fatto l'opposizione ha strumentalizzare la rabbia della gente ed usarla per il proprio tornaconto politico? Semplice, in primo luogo, ha fatto concentrare le rivendicazioni nella richiesta di dimissioni sia del primo-ministro Emil Boc e sia quelle del presidente Traian Basescu.
Però, quello che l'opinione pubblica italiana ed occidentale non conosce in dettaglio è che la maggior parte dei contestatori che hanno partecipato alle manifestazione organizzata dall'opposizione sono stati “arruolati” dietro pagamento di soldi, la concessione di cibo e di bevande alcoliche.
In rete si trovano filmati che inquadrano gli attivisti dei partiti di opposizione che comprano i manifestanti corrispondendo loro un corrispettivo materiale. Quanto è costato il loro assenso? In pratica una somma modesta, che in moneta romena è stabilita in 50 Lei, il cui controvalore ammonta a circa 12 euro.
In secondo luogo, l'opposizione ha infiltrato loro attivisti anche nei gruppi autonomi di manifestanti provando di orientare le proteste soltanto contro il partito al potere.
Quando qualche altro gruppo organizzato ed indipendente ha provato a contestare tutti i politici, gli attivisti infiltrati dell'opposizione non gli l' hanno permesso.
Per esempio, sabato pomeriggio a Bucharest, il Movimento extraparlamentare ed identitario Noua Dreapta (Nuova Destra) ha mostrato provocatoriamente il cartellino rosso a tutti i politici romeni. L'intento era chiaro. espellere dal parlamento tutti i corrotti.  Una chiara contestazione indirizzata  sia ai partiti di governo e  sia a quelli dell'opposizione presenti in parlamento. Entrambi fgli schieramenti venivano apostrofati come mafiosi e ladri.  Appena l’opposizione si è accorta del rischio di perdere il controllo della piazza perché sempre più manifestanti si riconoscevano nelle tesi e nelle istanze portate avanti da Noua Dreapta, subito, l'opposizione, ha reagito mandando i suoi attivisti per cacciare dal corteo con la forza e dietro pesanti minacce tutti i militanti di Noua Dreapta, rei di non allinearsi alla politica antigovernativa.
Questo semplice esempio dimostra che fare politica in Romania è difficile. Per cui tanto più la situazione è precaria e tanto più si compra il consenso delle classi sociali più poveri e si manipola la verità.
Nonostante che in Romania il sistema politico è corrotto, credo che il cambiamento potrà avvenire. Ma per ottenere ciò occorre una profonda rivoluzione culturale.
Infatti, la rinascita della nazione si avrà solo quando il popolo romeno prenderà coscienza del reale disastro etico-materiale-econmico-sociale in cui versa il Paese. Questo rinovamento passerà dalla presa atto che le colpe di questa negativa deriva sono da addebitarsi indistintamente a tutta la classe politica presente in parlamento. Questo cambiamento radicale della politica  avverrà quando la gente non si farà più strumentalizzare e comprare dalle forze politiche (governo-opposizione), ossia dagli artifici della grave crisi in cui hanno ridotto la Romania. Soltanto un partito politico nuovo, fuori dagli  attuali schemi politici e dalle logiche di potere potrà farsi interprete e carico delle reali necessità del romeni ed infondere in loro la speranza di un reale cambiamento.
agenziastampaitalia
AGENZIA STAMPA ITALIA INFORMAZIONE COMUNICAZIONE MEDIA

Jurnalist evreu :

Jurnalist evreu: Agentii MOSSAD trebuie sa-l UCIDA pe Obama

autor: FrontPress 23.01.2012
Un ziar evreiesc din SUA a cerut agenţilor Mossad, serviciul secret israelian, să-l asasineze pe preşedintele democrat Barack Obama deoarece acesta nu ar fi suficient de “prietenos” faţă de regimul sionist.
Într-un articol apărut în data de 13 ianuarie, în săptămânalul “Atlanta Jewish Times”, editorialistul şi proprietarul publicaţiei,  Andrew Adler, a cerut cititorilor să facă un joc de imaginaţie, prin care ei ar fi în locul premierului israelian. “Daţi acordul agenţilor Mossad din SUA să-l elimine pe preşedintele care nu este prietenos cu Israelul, pentru ca acesta să fie înlocuit cu vicepreşedintele actual”, scrie jurnalistul, care adaugă că Israelul ar trebui să dicteze Washingtonului în privinţa susţinerii necondiţionate în lupta cu duşmanii statului evreu. “Ordonaţi eliminarea preşedintelui pentru a asigura existenţa Israelului”, continuă editorialistul.
În urma scandalului stârnit în SUA şi a criticilor venite inclusiv din partea mai multor organizaţii evreieşti, Adler a declarat pentru “Jewish Telegraphic Agency” că regretă editorialul şi va publica scuzele sale oficiale.
“Atlanta Jewish Times” are un tiraj de câteva mii de exemplare şi în jur de 3-4.000 de abonaţi fideli.
SUA acordă anual circa 3 miliarde de dolari Israelului, sub formă de ajutor militar, fiind deasemenea şi un aliat strategic al acestei ţări în forurile de decizie internaţionale. Sursa: FrontPress.ro

Un banc....

Foto://http://primejdiaalbacorvin.blogspot.com/

Base catre Boc in campania electorala, trecand pe langa un sat din zona Clujului :
- Boc ia sa te vad daca faci rost de bautura.
- Lejer dom' presedinte...
Peste o ora vine Boc fara nimic.
- Si bautura, intreaba Base ?
- Sunt saraci, amarati nu au nimic si nici postasu' nu a mai trecut pe aici de fo juma' de an.

Ehhhhhhh zice Base, tineret - tineret, hai cu mine sa-ti arat cum se face.
Ajung ei la prima casa.
- Sa traiesti tataie (zice Base) catre un mos
- Sa traiti.
- Venim din parte puterii sa schimbam situatia in tara , vad ca ai casa veche si mica ?
- Vai ce veche este si ce mica.. si se darama (zice mosu').
- Noteaza Boc , casa noua + 1 hectar pamant din partea puterii... sa inteleg ca si baba e batrana si nu mai e cum a fost ?
- Vai asa este e batrana, cicalitoare, ma si bate...
- Noteaza Boc , sotie noua din partea puterii.
Mosu plin de bucurie si recunostinta ii invita in casa pune pe masa de mancare, o sticla de vin si una de tuica.
Au stat, au baut s-au distrat si la plecare se intoarce Base catre mos:
- Tata, pai sa inteleg ca si p**a o ai batrana si nefunctionala ?
- Vai dragilor (lacrimand) spune mosul si asta e adevarat.
- Noteaza Boc: o p**a din partea puterii.

duminică, 22 ianuarie 2012

Mihai Eminescu - La arme

Mihai EMINESCU(1880-1889)-LA ARME

Ajunsa-i roaba si cadana
Pe mani murdare de jidan.
Rusinea ta nu are saman,
Pamantul sfant e pangarit…
Misel si idiot si faman
Cine-ar mai sta la suferit…
De-acuma trambiti de alarme!
Naltati stindardul sfant in mani,
La arme!
La arme dar Romani!
Pierduti sunteti pe Cris si Mures…
E moarte, e lesin, e somn?
Au Dragos nu-i din Maramures,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-au frant a dusmanilor nouri,
N-au frant pe Lesi si pe Tatari,—
Au Dragos, vanator de bouri,
N-o sa vaneze si maghiari?
Rusine pentru cel ce doarme,
Sculati ca sa nu muriti mani,
La arme,
La arme dar Romani!
Din laur nemuritoare ramuri,
O! tara, pune-n frunte azi,
Si-n tricolorul s-a lui flamuri
Sa-nfasuri pieptul tau viteaz,
Si smulge spada ta din teaca
Si-ti cheama toti copiii tai
Si la razboi cu dansii pleaca —
Cu fii de soim si fii de zmei,
In valuri crunte sa se farme
Calmuci, Tatari, dusmani, stapani…
La arme, la arme!
La arme, frati Romani!

Sursa:http://garduldefier.wordpress.com/
http://singurafelina.blogspot.com/

Gabriel Liiceanu(n.1942) si Marie Rose Mociornita

Gabriel Liiceanu si Marie Rose Mociornita

02.08.2007




     Iata doua nume care nu ar avea altminteri ce sa caute la rubrica "monden". Si totusi: Gabriel Liiceanu si Marie Rose Mociornita traiesc o frumoasa poveste de dragoste, inceputa, spune gura targului, luna trecuta, dupa o emisiune a lui Robert Turcescu la care au participat cei doi.
    
     Gabriel Liiceanu, scriitor, patronul editurii Humanitas si Marie Rose Mociornita, fiica marelui industrias interbelic, extrem de activa in diverse actiuni de caritate, alcatuiesc un cuplu, trebuie sa recunoastem, si reusit si potrivit. Daca avem dreptate, doar timpul poate sa hotarasca.
    
     Gabriel Liiceanu a divortat in urma cu doi ani de cea de-a doua sotie. Prima casnicie, cea cu Aurora Liiceanu, s-a terminat cand doamna Liiceanu era insarcinata in luna a noua.
    
     Cat despre Marie Rose Mociornita, ea este o femeie libera. Dintre partenerii sai din trecut au facut parte seful unei mari agentii de publicitate si un jurnalist din Caracal (nu este vorba despre Dan Diaconescu).

La revolutie il adulam, si numai pentru ca zicea ca avem dreptul de a huidui si cu asta am ramas. Dar ce incredere sa am intr-un om  care isi paraseste nevasta insarcinata?
Ce mai face acest cuplu acum?
De ce nu vine Liiceanu in  mijlocul manifestantilor din Piata universitatii si sta pitit ca un vierme, intr-o gaura de vierme?
Doar nu s-a senilizat complet!
Vreau sa-l vad, sa-l aud  si sa-si arate adevarata fata de  vierme fricos, gras, care traieste numai pentru el.  Nu este si nu a fost folozoful care, sa ne  dea imbold sa alegem moralitatea.
O mare dezamagire reprezinta  pentru noi, Marie-Rose, dar poate ca a fost doar o ratacire de moment pentru ca e imposibil, sa nu-si fi dat seama ca filozofia este doar de suprafata si dedesupt este gunoi la Liiceanu. Vreau sa-l vad in piata pe Liiceanu, ca eu am crezut in cuvintele lui insufletitoare rostire intre si pentru oameni! Sa iasa din gaurta de  virme sa dovedeasca ca este moral sa nu-l mai pupe in chiur pe Basescu sau poate acolo s-a pitit in gaura.....


Herta Muller, scriitoarea germană de origine română i-a administrat lui Gabriel Liiceanu, probabil, cea mai usturătoare lecţie din viaţă. Poate că momentul de graţie va fi înregistrat în memoria colectivă ca începutul sfârşitului carierei unui intelectual ce se voia altceva decât este. Prin felul cum a încasat lovituri şi nu a ştiut să pareze demonstrează că inteligenţa sa nu e decât un element din registrul de propagandă.

“Mie îm place mai mult să nu scriu”
27.09.2010