miercuri, 29 februarie 2012

Scandal !!!

Scandalul care a “incaierat” Romania cu Serbia si Germania: Vlahii din Timoc sunt romani autentici! De ce neaga Serbia?

autor: FrontPress 01.03.2012
Poziţia hotărâtă a Guvenului României, prin vocea ministrului de externe, faţă de recunoaşterea minorităţii româneşti de pe valea Timocului de către autorităţile din Serbia ca o condiţie a statutului de candidat la Uniunea Europeană pentru statul vecin a adus în prim plan mediatic chestiunea vlahilor din Balcani. Din păcate absenţa totală a unui minim de informaţii în manualele de istorie şi atenţia redusă pe care o acordă presa scrisă sau audio comunităţilor româneşti din Balcani ridică sigur mari semne de întrebare în rândul românilor: cine sunt românii din valea Timocului?
Poporul român s-a format pe o arie mult mai largă decât o prezintă manualele de istorie, care limitează etnogeneza românilor la vechea Dacie. Românii sunt urmaşii romanităţii orientale, adică ceea ce a mai rămas din vorbitorii de limbă latină în partea răsăriteană a Imperiului Roman. Slavii aşezaţi în Balcani în secolele VI-VII au spart unitatea romanităţii orientale. Care au fost consecinţele imediate ale migraţiei slave în Balcani? O parte a populaţiei romanice s-a retras spre sud, alţii spre vest sau nord. Bizantinul Kekaumenos consemna la mijlocul secolului al XI-lea că vlahii care locuiau între Dunăre şi Sava (centrul Serbiei de azi) au fost obligaţi să se retragă spre sud, în Epir, Macedonia şi Elada (azi Grecia).
Originea romană a vlahilor balcanici a fost reiterată de nenumărate ori în secolele X-XVI. De exemplu papa Inocenţiu al III-lea spunea în jur de 1204 despre vlahii care au fondat Ţaratul Vlaho-Bulgar că sunt urmaşii romanilor. Sau pe la 1538 un căpitan croat, Nicolae Jurisici, spunea despre vlahii din Croaţia că „la noi se spune despre ei că sunt vechii romani”. Exemplele sunt mai multe şi toate arată existenţa unei conştiinţe a originii romane. Noi ne-am spus români, dar vecinii ne-au numit vlahi, valahi, olah, voloh. Românii din Istria, pe coasta Adriaticii, încă în secolul al XVII-lea îşi spuneau „rumâri”, o formă rotacizată a etnonimului „român”.
O parte a vlahilor sud-dunăreni au fost slavizaţi de-a lungul timpului. Dacă în jur de 1200 vlahii au fost suficienţi de mulţi încât să pună bazele, împreună cu bulgarii, la un nou stat – Ţaratul Vlaho-bulgar, în care bizantinii şi francezii cruciaţi au recunoscut preponderenţa elementului românesc, în câteva secole vlahii au rămas compact doar în regiuni izolate. În perioada stăpânirii bizantine a Balcanilor, vlahii aveau atribuţii militare în schimbul unor libertăţi. După ce peninsula Balcanică a fost ocupată în secolul al XIV-lea de către Imperiul Otoman, turcii s-au folosit în continuare de capacitatea militară a vlahilor. O parte a vlahilor au fost mutaţi de către turci spre regiunile de graniţă în funcţie de cuceririle din Balcani. Treptat printre vlahii cu sarcini militare au pătruns şi slavi – sârbi şi bulgari, datorită cărora slavizarea vlahilor a fost mai accentuată.
După înfrângerea Ungariei la Mohacs în 1526 interesul turcilor pentru folosirea capacităţilor militare ale vlahilor a scăzut şi au început să le anuleze privilegiile şi să le crească obligaţiile financiare. Din această cauză mii de familii de vlahi au emigrat după 1530 în Croaţia, care se afla sub stăpânirea habsburgilor. Aici au primit privilegii în schimbul serviciilor militare, formând o regiune de graniţă autonomă. Aceşti vlahi emigraţi în secolul al XVI-lea s-au suprapus peste vechii vlahi din vestul peninsulei Balcanice. Dar amestecul cu sârbii şi croaţii au determinat asimilarea lor etnică. În vestul Croaţiei a rămas până azi un grup foarte mic de istro-români, izolaţi pe o insulă şi o peninsulă.
Cel mai compact grup de vlahi, în valea Timocului
În sudul Balcanilor au rămas relativ compact un număr mare de vlahi, împărţiţi în două ramuri: aromânii, în Grecia şi Albania şi megleno-românii, în Macedonia. Vlahii din Grecia nu sunt recunoscuţi ca minoritate şi în ciuda grecizării intense, mulţi aromâni din Grecia au păstrat conştiinţa originii lor romane şi a relaţiei frăţeşti cu românii nord-dunăreni.
În evul mediu vlahii balcanici au fost nu doar militari şi păstori, ci şi cărăuşi şi negustori. Averile acumulate din comerţ au generat primele tentative de formare a unei naţiuni aromâne în secolul al XVIII-lea. Aromânii din Moscopole, azi în Albania, foarte bogaţi şi vestiţi, au întemeiat chiar o Academie şi au înfiinţat o tipografie. Oraşul a fost distrus de turci şi albanezi după 1769 şi azi doar ruinele mai amintesc de gloria marelui oraş (în secolul XVIII Moscopole era mai mare ca Atena, de exemplu). Aromânii au emigrat şi urmaşii lor sunt azi în România, Ungaria sau Austria, mândrindu-se cu originea lor moscopolitană.
Cel mai compact grup de vlahi este cel de pe valea Timocului, la graniţa dintre Serbia şi Bulgaria de azi. Românii timoceni au beneficiat de privilegii şi autonomie pe timpul stăpânirii turceşti. Aveau propria organizare administrativă şi judecătorească, se judecau după ius valachicum şi plăteau separat dările către autorităţi. De exemplu în 1516 sultanul le-a poruncit funcţionarilor turci să respecte autonomia vlahilor de pe valea Timocului.
Vlahii vorbesc „rumuneşte”
Caracterul românesc al vlahilor timoceni a fost subliniat în jur de 1700, cu ocazia războaielor dintre austrieci şi turci. Contele Marsigli spunea despre vlahii dintre Vidin şi Porţile de Fier că vorbesc „rumuneşte”. La fel au constatat şi austriecii care au stăpânit vremelnic regiunea între 1718-1739.
Mediul geografic – o vale lungă între munţi, i-a ajutat să nu se amestece multă vreme cu sârbii sau bulgarii şi astfel ritmul asimilării să fie redus. Abia în jur de 1800, în condiţiile războaielor dintre ruşi şi turci şi începuturile mişcării naţionale sârbeşti, regiunea Timocului intră în atenţia sârbilor. În timpul războiului din 1806-1812 dintre turci şi ruşi, sârbii răsculaţi au încercat să realizeze o joncţiune cu trupele ruseşti din Ţara Românească pe la Vidin. Succesul luptei naţionale sârbeşti şi recunoaşterea statului sârb a stabilit în 1833 graniţa dintre noul stat sârb şi Imperiul otoman pe valea Timocului. Importanţa strategică a regiunii pentru sârbi este relevată de un discurs al liderului sârb Milos Obrenovici: regiunea Crainei (valea Timocului) era importantă deoarece „pentru legăturile noastre cu Rusia ea ne este necesară ca pâinea vieţii”. Ulterior, după formarea Bulgariei, valea Timocului a ajuns graniţă între cele două state balcanice, vlahii fiind împărţiţi în două de o graniţă negociată la masa tratativelor de marile puteri.
De la finalul secolului al XIX-lea în mod sistematic vlahii timoceni au fost supuşi unei acţiuni de asimilare de către autorităţile bulgare şi sârbeşti. Dacă România a obţinut recunoaşterea unor libertăţi în condiţiile războaielor balcanice, după încheierea primului război mondial presiunea naţionalistă sârbă şi bulgară a explodat. Puţinele şcoli româneşti au fost desfiinţate, nu au mai fost acceptaţi preoţi care să slujească în limba română şi au fost impuşi preoţi sârbi sau bulgari. Biserica şi şcoala au fost principalele instrumente ale autorităţilor pentru asimilare.
Istoricii sârbi şi bulgari, la fel ca ceilalţi din peninsula Balcanică, în marea lor majoritate neagă vreo relaţie între vlahii balcanici şi români. Ei consideră că vlahii sunt păstori sârbi sau bulgari, orice numai nu români. Deşi uită să facă o simplă comparaţie între limba încă vorbită de vlahii timoceni şi românii nord-dunăreni. Identitatea este evidentă, doar surzii nu o înţeleg. Este de fapt o surzenie dictată de ideologia politică a unei naţiuni sârbeşti compacte, probabil după modelul grecesc sau francez, fără minorităţi. Deşi niciodată vlahii timoceni nu au manifestat idei de secesiune! Au fost cetăţeni fideli ai statului sârb.
Vlahii balcanici sunt înrudiţi cu românii nord-dunăreni
Originea romană a vlahilor timoceni este incontestabilă, la fel şi relaţia cu românii nord-dunăreni. Un argument lingvistic uşor de înţeles de nespecialişti: românii timoceni folosesc preponderent perfectul simplu la fel ca oltenii în loc de perfectul compus (fusei – am fost, mă dusei – m-am dus etc). Pe bună dreptate Bogdan Petriceicu Haşdeu şi Dimitrie Onciul, mai apoi şi alţii, consideră Oltenia şi valea Timocului centrul teritoriului pe care s-a format poporul român.
Lingviştii, nu doar români, dar şi cei germani au demonstrat încă de la finalul secolului al XIX-lea că vlahii balcanici sunt înrudiţi cu românii nord-dunăreni, că limbile vorbite de vlahi sunt dialecte ale limbii române, cu o origine comună, care au evoluat spre dialecte datorită condiţiilor geopolitice.
După 1878 statul român a sprijinit financiar şi logistic comunităţile româneşti balcanice. După 1928 suportul autorităţilor române a fost minimalizat de măsuri de forţă ale sârbilor, bulgarilor sau albanezilor, cărora statul român nu le-a dat replică. Din 1947 orice suport al autorităţilor comuniste româneşti faţă de românii balcanici a dispărut ca să nu îi supărăm pe fraţii noştri în socialism. Practic regimul comunist român i-a abandonat pe vlahii balcanici. După 1990 tentativele de sprijinire de către autorităţile române au fost reduse, fie din ignoranţa acelor demnitari români care puteau să ia decizii şi să acţioneze, fie din raţiuni politice.
“Vlahii timoceni sunt ROMÂNI!!!”
Nu doar Ministerul de Externe trebuie să se implice. Ministerul Educaţiei Naţionale ar trebui să impună în programa de istorie a românilor şi informaţii despre românii balcanici.
În acest moment România trăieşte un moment istoric. Datorită statutului de membru în Uniunea Europeană, are posibilitatea de a condiţiona procesul de aderare al Serbiei de recunoaşterea minorităţii româneşti. În 1912, prin pacea de la Bucuresti care încheia războiul balcanic, politicienii români au ştiut să forţeze Bulgaria să recunoască minoritatea românească. A fost un succes efemer din cauza convulsiilor care au urmat. Dar acum, în 2012, este un moment unic pe care statul român nu are dreptul să îl rateze.
ACUM are şansa istorică de a obţine recunoaşterea minorităţii româneşti din valea Timocului de către Serbia şi de către celelalte state europene. Guvernul României nu trebuie să cedeze presiunilor germane sau sârbeşti. Interesul României cere ca acum să dea dovadă Guvernul că nu îi uită pe vlahii timoceni şi poate să folosească şansa unică pe care o are. Merită să riscăm încordarea relaţiilor cu Germania sau alte state europene pe care nu îi interesează soarta vlahilor timoceni.
Politicienii români, indiferent de culoarea politică, trebuie să acţioneze unitar pentru ca interesul naţiunii române o cere. Vlahii timoceni sunt ROMÂNI!!! De Dr. Marius Diaconescu, lector universitar la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie via Historia

Adunarea Constituanta Rusa

Adunarea Constituantă Rusă ("Всероссийское Учредительное Собрание, Vserossiiskoe Ucireditelnoe Sobranie) a fost primul corp constituțional reprezentativ democratic ales în Rusia după revoluția din februarie 1917. Alegerile democratice au desemnat componența unei adunări constituante ale cărei lucrări s+au deschis pe 25 octombrie 1917.
Guvernul provizoriu era menit să dețină puterea numai până avea să se decidă o formă permanentă de guvernare prin grija Adunării Constituante. Politica Guvernului Provizoriu de a lăsa așa de multe probleme nerezolvate în grija viitorului proces democratic i-a subminat autoritatea și i-a slăbit voința de a rămâne la putere în fața competiției cu bolșevicii.
În octombrie 1917 , (noiembrie - stil nou), bolșevicii au pus la cale o lovitură de stat - cunoscută sub numele de Revoluția din Octombrie, acțiune dusă la îndeplinire de Comitetul Militar al Sovietului din Petrograd. Comuniștii au permis desfășurarea alegerilor dar nu au acceptat ca autoritatea supremă a Adunării Constituante să decidă vreo formă alternativă de guvernare la acea a sovietelor.
La alegerile pentru Adunarea Constituantă, (primele alegeri complet libere și democratice din istoria Rusiei), Vladimir Ilici Lenin și bolșevicii conduși de el au primit doar 25% din voturi, în vreme ce Partidul Socialist Revoluționar a primit peste 40% dintre sufragii. Gărzile Roșii bolșevice au năvălit în sala de ședințe a Adunării la sfârșitul primei sesiuni și i-au arestat pe participanți, răsturnând rezultatele alegerilor.
Flag of Russia.svg

marți, 28 februarie 2012

Scandal cu iz "nazist "

Scandal cu iz “nazist” in fotbalul din Germania

autor: Ursu 28.02.2012
Jucatorul echipei germane FC Kaiserslautern, Itay Shechter se afla in mijlocul unui scandal  “nazist” in urma altercatiilor verbale avute cu un grup de suporteri  care l-au facut “evreu jegos”.
Tracand peste deja nenumaratele scandaluri “rasiste” din fotbalul englez,  publicatiile de sport din Germania titreaza pe primele pagini titluri apocaliptice legate de evenimentul ce a avut loc dupa infrangerea celor de la Kaiserslautern in fata lui Mainz cu 4-0.
Incidentul a avut loc a doua zi dupa meciul cu Mainz, cand antrenamentul echipei lui Itay Shechter a fost intrerupt de un grup de suporteri care au inceput sa salute “in stil nazist” si sa ii strige jucatorului de origine semita ca e un “evreu jegos”.
Patronul lui Kaiserslautern, Stefan Kuntz, a declarat pentru ziarul Bild: “Am contactat deja politia si suntem increzatori ca ii vor gasi pe huligani”.
Itay Shechter joacă la FC Kaiserslautern din 2011, reuşid să înscrie 3 goluri în 19 partide. Sursa: FrontPress.ro

luni, 27 februarie 2012

105 ani de la nasterea lui Mircea Eliade !

In onoarea lui Mircea Eliade - 105 ani de la nasterea sa !

Cum putem resuscita și onora imaginea marelui Eliade, dacă nu prin publicarea unui articol de o mare actualitate – Criza românismului – un  articol scris de Mircea Eliade în ziarul „Vremea” în ceața politică a anului 1935, ceață revenită și azi.
Ziua de naștere a lui Mircea Eliade este încă o dată neclară. În viziunea autorului este 28 februarie, în acte este 13 martie.
De la o vreme . de când se discută tot, a început să se discute şi ,,românismul”.Lucrul acesta e destul de ciudat. Românismul nu se discută; el se afirmă-pe toate planurile vieţii. Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel mult să emigrezi sau să te sinuciczi. Suntem români prin simplu fapt că suntem vii. A afirma evidenţa aceasta nu înseamnă nici măcar a fi ,,naţionalist”; înseamnă a constata realitatea, a vedea lucrurile aşa cum sunt.Că unii nu vor să le vadă, asta e treaba lor. Unui om cu bun simţ, însă, trebuie să i se pară cel puţin exagerată această dorinţă nepotolită de a discuta
în jurul noţiunii de ,,român” şi ,, românism”. Altceva ni se poate cere: să adâncim înţelesurile românismului, să-i găsim valorile sale universale, să creeam în cadrele românităţii-adică, într-un cuvânt, să nu încetăm de-a rămâne vii şi de-a creea.
A renunţa la ,, românism”,înseamnă, pentru noi, românii a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte.Sunt oameni care au făcut asta.Dumnezeu să-i ierte! Dar de când suntem datori noi, majoritatea oamenilor vii din această ţară, să ,, discutăm” cazul câtorva sute de mii de nefericiţi care şi-au ales.din prostie  sau lipsă de bărbăţie,singuri moartea? Romanitatea, adică organismul acesta viu la care participăm cu toţii, îi elimină de la sine.Toată inerţia lor de celule moarte este zadarnică; mai curând sau mai târziu se vor desprinde firesc şi vor cădea.
Lucrurile acestea le credem la minte omului şi cunoscute-cât de obscur-oricărui creier matur. Descopăr, însă, cu mirare, că, dimpotrivă,ele sunt senzaţional de noi. Descopăr ceva mai mult: că ele sunt creaţia lui Mussolini şi Hitler. Dacă nu mi-aş cunoaşte ,,clasicii”, cum se spune, poate aş fi fost dispus să cred că a afirma ,, sunt român” înseamnă a afirma ,, sunt fascist” sau ,, hitlerist”, Din întâmplare, însă, am încă proaspete în minte lecturile lui Eminescu, Haşdeu, Iorga şi Pârvan. Nu-l văd deloc pe Eminescu hitlerist. Nu-l văd nici pe Pârvan fascist. Oamenii aceştia au fost oameni vii şi ca atare, au gândit şi au creeat româneşte. Poate fără ştirea lor; dar au creat valorile noastre spirituale, au înălţat românismul la valoare universală. Orice român care vrea să participe conştient la viaţa spirituală sau socială a ROMÂNIEI, trebuie să-şi asimileze valorile acestea, trebuie să-şi asimileze tradiţia EMINESCU-IORGA -PÂRVAN. Ar fi necomplet altminteri. Ar fi anorganic.
Lucrurile stând astfel, mă minunează pe de o parte acei oameni care te scot fascist fără voia ta pentru că ai pomenit de ,,românism”- pe de altă parte cei care te acuză de trădare sau indiferenţă dacă nu strigi de 12 ori pe zi ,, românismul să prospere”. Multă vreme n-am ştiut că a vorbi despre românism înseamnă a fi mercenar hitlerist- după cum n-am ştiut că a vorbi numai o dată pe zi despre acelaşi lucru înseamnă a fi subversiv şi primejdios siguranţei statului. Îmi închipuiam că toată lumea e de acord asupra destinului nostru de-a fi români şi de-a rămâne români, oricum ar bate vânturile. Îmi închipuiam, că nimeni nu poate renunţa la Eminescu decât cu riscul de-a muri spiritualiceşte, de-a ajunge nefertil şi mizer. Iată că astăzi, cel puţin pentru o anumită parte din oameni, lucrurile s-au schimbat. A te mărturisi ,, român”poate însemna , pentru aceşti oameni, foarte multe ofense grave: te transformi imediat în hitlerist, în fascist, în burghez sau mercenar, dacă nu chiar mai rău. Să nădăjduim că lucrurile acestea nu le crede nimeni, că nu le cred nici măcar cei care le scriu. Alminteri ar fi într-adevăr grav. Căci asupra lui KARL MARX un român poate să spună ,,da” sau ,,nu”- şi nu se supără nimeni. Dar asupra tradiţiei EMINESCU -IORGA – PÂRVAN nu se poate spune  decât ,,da”. Peste aceste valori nu poate trece nimeni dintre noi. Le poate critica, le poate completa, le poate duce mai departe- şi fiecare dintre noi e obligat s-o facă-dar nu le poate renega. Asta, încă o dată,nu înseamnă a face ,, naţionalism”, pe stradă sau în artă. Înseamnă pur şi simplu a-ţi vedea de treabă, în colţişorul tău, împăcat cu pământul românesc, şi cu cerul de deasupra. Dar sunt şi oameni-toţi aceştia ,, buni români” care te acuză că nu-ţi strigi destul de des sau destul de tare dragostea de neam şi dorinţa de a-ţi face datoria către ţară. Trebuie să mărturisesc că am fost puţin stânjenit ascultând astfel de lucruri. Mi se pare că nu e decent- şi nu e deloc necesar-să strigi în gura mare că-ţi iubeşti neamul. Dar cum nu e decent să strigi în gura mare că-ţi iubeşti părinţii, că-ţi adori mama, că ai fi gata să-ţi dai viaţa pentru ea. Poate că acum s-a schimbat puţin mentalitatea. Poate că acum oameni se întâlnesc între ei şi-şi spun unul altuia:,, Tu cât de mult îţi iubeşti mama? Ai fi gata în orice moment să-ţi tai mâna pentru ea?”.
Lucrurile acestea se simt, se ştiu dar nu se spun. Fiecare dintre noi e dispus să-şi dea sângele  ca să-şi apere sănătatea mamei. Fiecare e tot atât de promt să-şi dea sângele pentru ţară. Dar nu în fiecare zi, la cafenea şi la întrunire, în tren şi pe câmp. E oarecum indecent să vorbeşti despre sângele pe care eşti gata să-l verşi pentru ţară, de sacrificiul vieţii tale pentru ,, prosperitatea neamului”. Ţara şi neamul au nevoie de tine şi în împrejurări mai puţin solemne. Deocamdată ţi se cer să cobori din tramvai prin scara din faţă, să nu scuipi pe stradă, să nu primeşti bacşiş, să nu te vinzi partidelor, să nu-ţi treci copii prin şcoală prin proptele, să aduci cinstea întâi în familia ta şi apoi la tribuna politică, să-ţi faci o cultură solidă ca să nu ne ia înainte bulgarii şi australienii, să nu mai spui ,, las-o încurcată” de câte ori e vorba de un act în care ţi se cere muncă şi perseverenţă,şi alte lucruri mici de felul acesta. Fără îndoială că nu cu asemenea lucruri mici se clădeşte o ţară şi o cultură bărbătească. E nevoie, pentru aceasta de mesianism, de nebunie, de muncă ucigătoare- ca să nu mai spunem că e nevoie de geniu şi de sfinţenie. Dar nu oricărui cetăţean i se pot cere asemenea eforturi. În schimb , se cere mai puţin lichelism, mai puţin jemenfischism, mai multă cinste, mai mult nerv. Dacă toţi oamenii ar fi dispuşi să realizeze în viaţa lor de fiecare zi aceste ,, lucruri mici”-se vor găsi destui oameni mari care să creeze şi să organizeze România pe care o merită urmaşii noştrii.

http://brasovpress.ro/

Despre Mihai Razvan Ungureanu

Câteva lucruri pe care o să le aflaţi astăzi despre Mihai Răzvan Ungureanu şi pe care nu le-aţi mai citit nicăieri

27 februarie 2012 Cornel Ivanciuc 
Câteva lucruri pe care o să le aflaţi astăzi despre Mihai Răzvan Ungureanu şi pe care nu le-aţi mai citit nicăieri
A spus Albert Einstein că Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul. Da, dar înainte de Einstein, a zis rabinul Nahman din Breslau că Universul este un zar care se învârteşte. Deci cineva joacă zaruri cu Universul. Undeva în universul Cotrocenilor, Zeus s-a jucat cu hazardul. „Hazard“ vine de la cuvântul arab „az-zahr“, care înseamnă joc de zaruri. Etimologia cuvântului hazard este falsă, deoarece hazardul este soluţia devenirii, a evoluţiei, a viitorului. Românii, a zis Zeus, îi vor sprijini pe acei lideri care au forţa să schimbe lucrurile şi să pună în mişcare energiile societăţii, şi l-a numit pe Ungureanu prim-ministru.
Numai că, sub directoratul lui M.R. Ungureanu, SIE a ratat unul dintre cele mai importante obiective ale agendei externe a României: integrarea în Spaţiul Schengen. SIE desfăşoară operaţiuni pentru promovarea intereselor României şi s-a angajat să presteze activităţi acolo „unde ceilalţi nu mai pot înainta“. Acţiunea de intelligence presupunea ca SIE să facă lobby pe lângă cabinetul premierului olandez Mark Rutte, liderul Partidului Popular pentru Libertate şi Democraţie (VVD) de extremă-dreaptă; să infiltreze agenţi de influenţă în cabinetul lui Geert Wilders, liderul parlamentar al VVD – cel mai înverşunat inamic al României în Camera Reprezentanţilor, care militează pentru expulzarea est-europenilor din Ţările de Jos – şi să cumpere ziarişti olandezi care să scrie în favoarea României.
Ungureanu îşi transferă eşecul de la SIE  în cabinetul din Piaţa Victoriei, fără să facă nici o promisiune punctuală legată de agenda integrării în Schengen; dublul eşec al SIE se poate măsura prin lipsa articolelor sau analizelor din media româneşti despre paranoia lui Geert Wilders, ceea ce pune sub semnul îndoielii eficienţa aşa-zişilor agenţi SIE care lucrează sub acoperire în presa românească. Supranumit Căpitanul Oxigenat, pentru că îşi oxigenează părul, ultranaţionalistul Wilders face exact ce fac toţi minoritarii, care îşi iubesc patria adoptivă cu fanatism, împotriva străinilor. Având un bunic indonezian din partea mamei, Wilders ajunge un olandez la fel de verde pe cât a ajuns de român absolut Zelea Codreanu, născut din polonezul Zielinski şi din bavareza Brauner.
Lipsa de idei a SIE se vede în maniera în care l-a lăsat pe Băsescu, de capul lui, să ceară anul trecut românilor să boicoteze importul de flori din Olanda, pe motiv că are alergie la florărese, iar anul ăsta, din apelul europarlamentarului Sebastian Bodu de a boicota cumpărarea oricărui produs olandez, mai puţin florile, din pricina faptului că pesemne mă-sa lu’ Bodu este florăreasă. Ungureanu nu este evreu, ci ortodox. Era suficient ca adepţii conspiraţiei iudeo-masonice să scormonească puţin mai adânc prin îndelungata şi fructuoasa colaborare cu Înalt Preafericitul Manager Daniel pentru a pune ca­păt delirului că, dacă îţi iei masteratul în studii ebraice la Oxford, trebuie musai să fii tăiat împrejur.
Dacă poate fi ceva anume, atunci Ungureanu este precis un prieten devotat al Germaniei, arhitectul noii Europe, şi un amic fidel al Austriei, pudelul istoric al Germaniei. În cuvintele de încurajare ale lui Ungureanu, din 4 martie 2006, consemnate în Die Presse, „Austria este azi cel mai important investitor străin din România. Trebuie să priviţi România aproape ca pe un nou land federal“, o minte aerisită şi mai puţin predispusă la conspiraţiile iudeo-masonice va descoperi deliciile marii conspiraţii germane împotriva Europei. În rest, Ungureanu este prieten cu duşmanii lui Băsescu, ceea ce dă de înţeles că are lesa lungă şi un grad de independenţă direct proporţional cu gradul de încredere cu care l-au investit creditorii germani.
Aşa se face că Rompetrol l-a văzut pe Ungureanu prin ’97, când l-a angajat la biroul media al companiei, în urma unui telefon. Apoi, prin ’98, Pleşu i-a dat telefon pentru a doua oară lui Rompetrol şi i-a zis că-l numeşte pe Ungureanu, dacă n-are nimic împotrivă, secretar de stat la MAE. Miel blând, Ungureanu a ştiut să sugă tot timpul la acele oi al căror uger duhneşte a ţiţei. Astfel, Bodo Hombach, creditorul său – vir publicus Germaniae & sodalis Socialis Democraticae Factionis Germaniae – l-a introdus, pe perioada misiunilor la Viena, în cercurile OMV, înainte ca gigantul austriac să cumpere societatea Petrom.

http://catavencii.ro/

In apararea tinutelor musulmane la femei

Majida Khattari


Sempre me chamou atenção as polêmicas fotos de Majida Khattari, nascida e criada no Marrocos, a artista marroquina, desde 1996, é
artista visual e cineasta. Ela projeta objetos de moda, esculturas e roupas que não serve somente para cobrir o corpo, mas também, como ela mesma diz, para uma reflexão sobre a situação das mulheres nas sociedades muçulmanas. O Yashmak (véu) e chador (manto), são temas centrais de seus projetos.



Majida Khattari, “VIP Volie Islamique Parisien”, (2010)

No entanto, ela nunca toma posição a favor ou contra a yashmak (véu), mas mostra várias possibilidades de tratamento da corporalidade feminina e desenvolve alternativas de caminhos alguns humorístico ou irônico, alguns provocativa, que oferecem espaço para uma discussão controversa de véus e burqas, também em países europeus.

Majida Khattari também organiza seus
próprios desfil
es de moda e fotografias que também giram em torno da questão dos véus, burqas, niqabs e afins. A idéia surgiu durante um debate sobre o hijab na escola. A artista, que ainda não decidiu a questão, procura acima de tudo criar um diálogo.

Majida Khattari, “VIP Volie Islamique Parisien”
desfile-performance, Theatre de la Cité Internationale, Paris

Em Paris, Majida Khattari realizou um desfile/performance que nomeou ironicamente com a sigla “VIP” - Voile Islamique Parisien (Véu Islâmico Parisiense), no mesmo contexto de outras praticas efetuadas desde 1996 em torno do véu islâmico e a sua correspondência com diversos adereços da vestimenta ocidental. O desfile (VIP) terá sido uma forma de responder à polémica sobre o uso da burca na França, cuja proibição haveria de ser decretada três meses depois sob proposta da ministra da Justiça, Michèlle Alliot-Marie.

"A arte é provocação. E nós precisamos de provocação para avançar. Eu estou tentando destacar a ambigüidade e a complexidade da situação" (Majida khattari)

Majida Khattari, “Sac à Main Martyr”, (2007/08)

Majida Khattari, “Les Parisiennes (Voilée-Dévoilée)”, (2007/08)

Majida Khattari, “Les Parisiennes” (2007/08)

"Eu sou uma muçulmana a viver em França. Aderí ao islamismo, mas quero denunciar as práticas repressivas da fé e da ignorância de todos os regimes teocráticos.“ (Majida Khattari, Junho de 1999)








http://paquistanesaocidental.blogspot.com/

Steagul tricolor maghiar !

Consulatul Ungariei din Cluj-Napoca flutură tricolorul maghiar în dispreţul legii şi al românilor

De ani de zile reprezentanţii Consulatului Ungariei la Cluj-Napoca încalcă legile româneşti prin arborarea tricolorului maghiar roşu, alb şi verde. Pe clădirea Consulatului Ungariei din Piaţa Unirii este arborat tricolorul maghiar împreună, numai, cu steagul Uniunii Europene. Conform legilor româneşti în vigoare steagul Ungariei trebuie arborat împreună cu Tricolorul României, aşa cum prevede Legea nr, 75/1994 privind arborarea Drapelului National, „ARTICOLUL 7 – Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul Romaniei numai impreuna cu drapelul national si numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivitati si reuniuni internationale, pe cladiri oficiale si in locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi. Arborarea drapelului Romaniei la manifestarile care se desfasoara sub egida organizatiilor internationale se face potrivit reglementarilor si uzantelor internationale. In locurile in care se arboreaza drapelul Romaniei poate fi arborat si drapelul Consiliului Europei” şi HOTĂRÂRE nr.1.157 din 21 noiembrie 2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României „Art. 6. – Pe teritoriul României drapelele altor state pot fi arborate numai împreună cu drapelul naţional al României şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite de autorităţile administraţiei publice locale.”
De asemenea, în cadrul HG nr. 1157 din 2001, se prevede şi pe ce parte trebuie arborat Tricolorul românesc lângă un drapel al altui stat. „Art. 9. – (1) În situaţia în care o dată cu drapelul României se arborează şi unul sau mai multe drapele de stat străine, drapelul României se arborează astfel:
a) când drapelul României se arborează alături de un singur drapel de stat străin, drapelul României se va aşeza în stânga, privind drapelul din faţă;
b) când drapelul României se arborează alături de mai multe drapele de stat străine şi numărul drapelelor este impar, drapelul României se va aşeza în mijloc. Dacă numărul drapelelor este par, drapelul României va fi aşezat în stânga drapelului împreună cu care ocupă centrul, privind drapelele din faţă.”
După cum se poate observa din fotografia clădirii Consulatului Ungariei, Tricolorul românesc lipseşte. Membrii consulatului au arborat numai steagul Ungariei, alături de cel al UE. Lângă clădirea Consulatului Ungariei, pe clădirea Casei Municipale de Cultură este arborat un steag românesc învechit şi spălat de ploaie.
Pe această cale atragem atenţia autorităţilor locale să aplice legea în acest caz prin amendarea reprezentanţilor consulari pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 75/1994 şi HG nr. 1157/2001 şi arborarea imediată a Tricolorului românesc alături de celelalte steaguri pe clădirea Consulatului Ungariei de la Cluj-Napoca.
Sursa: NapocaNews
  http://blog.nouadreapta.org/

duminică, 26 februarie 2012

Iesirea Greciei din zona EURO

Ministrul german de interne a cerut public IESIREA Greciei din ZONA EURO

autor: FrontPress 26.02.2012
Ministrul german de interne, Hand-Peter Friedrich, a pledat, într-un interviu apărut sâmbătă în Der Spiegel, pentru ieşirea Greciei din zona euro, afirmând că şansele economiei elene de a redeveni competitivă ar fi astfel mai mari, relatează AFP.
“În afara uniunii europene monetare, şansele Greciei de a-şi reveni şi de a redeveni competitivă sunt fără îndoială mai mari decât dacă ar rămâne în zona euro”, a spus ministrul de interne, membru al Uniunii Social Creştine (CSU), aliatul bavarez al partidului de guvernământ al cancelarului Angela Merkel, Uniunea Creştin-Democrată (CDU).
Comentariile sale vin în contextul în care liderii din zona euro se confruntă cu presiuni tot mai mari pentru a acorda sprijin adiţional statului elen după ce, săptămâna trecută, au aprobat un nou împrumut de urgenţă în valoare de 130 de miliarde de euro pentru a ajuta Atena să evite falimentul. În prealabil Grecia a şantajat statele din zona euro cu abandonarea monedei unice, cu scopul vădit de a obţine această nouă finanţare uriaşă. “Acordul de finanţare externă trebuie semnat, altfel vom ieşi de pe pieţe, vom ieşi din euro”, declara la începutul lunii ianuarie purtătorul de cuvânt al guvernului elen Pantelis Kapsis.
Angela Merkel, care doreşte menţinerea Greciei în zona euro, trebuie să obţină luni aprobarea Bundestagului (Camera inferioară a Parlamentului federal german) pentru cel mai recent plan de ajutorare a Greciei, transmite Agerpres. La începutul lunii ianuarie, Merkel a repetat, alături de preşedintele francez Nicolas Sarkozy, dorinţa de a menţine Grecia în zona euro, cu condiţia ca Atena să pună în aplicare reforme bugetare.
Declaraţiile ministrului german de interne vin la doar o săptămână după ce comisarul european pentru justiţie, Viviane Reding, a adoptat una dintre cele mai dure poziţii de până acum la adresa statului elen, scrie Adevărul. „Sper ca grecii să se concentreze asupra reconstruirii statului în loc să dea vina pe ţapi ispăşitori din exterior pentru problemele lor“, a declarat comisarul european într-un interviu pentru cotidianul austriac Kurier, preluat de agenţia de ştiri AFP.
Declaraţiile lui Reding sunt similare celor făcute în urmă cu două săptămâni de Wolfgang Schauble, ministrul de finanţe al Germaniei, care îi avertiza pe greci că promisiunile nu mai sunt de ajuns pentru a-şi asigura noul împrumut, iar cuvântul politicienilor de la Atena nu mai reprezintă o garanţieSursa: FrontPress.ro

UN BANC....

Vine un student in caminul de fete. Paznicul intreaba:
- La cine mergeti?
Studentul:
- La cine ma sfatuiti?

Sesiunea trece, studentii raman!!

SIRIA, REFERENDUM

Siria: Referendum sustinut de Rusia si China pentru modificarea constitutiei (VIDEO)

autor: FrontPress 26.02.2012
În ciuda violenţelor sporadice, alimentate de teroriştii islamişti şi serviciile secrete străine, sirienii participă duminică la referendumul naţional pentru modificarea constituţiei, fapt ce va deschide drumul organizării peste trei luni de alegeri parlamentare democratice. În prezent, în Siria naţionaliştii, alături de socialişti şi comunişti, fac parte din Frontul Naţional Progresist, o coaliţie ce datează din 1972 şi reuneşte 11 partide care susţin politica seculară a guvernului.  În această mare coaliţie, partidul socialist panarabic Baath deţine actualmente “un rol conducător”.
La începutul lunii, preşedintele Bashar al-Assad, s-a pronunţat pentru modificarea legii fundamentale a ţării. Printre altele, noua constituţie va limita numărul de mandate prezidenţiale la două, a câte şapte ani fiecare.
China şi Rusia, cele două super-puteri care s-au opus prin veto în Consiliul de securitate al ONU unor rezoluţii împotriva regimului de la Damasc, şi-au anunţat susţinerea în chestiunea organizării referendumului, care cel mai probabil va consfinţi noua constituţie.
Elementul naţionalist identitar va fi păstrat, la fel şi caracterul tolerant faţă de minoritatea creştină, care alcătuieşte circa 10 procente din totalul populaţiei. Sursa: FrontPress.ro

Miscarea Legionara

Trei istorici straini despre Garda de Fier (Miscarea Legionara)

autor: FrontPress 26.02.2012
Adevărul despre Mişcarea Legionară a ieşit încă prea puţin la suprfaţă, din contra, nu a ieşit mai deloc la suprafaţă, propaganda carlistă, comunistă şi post-decembristă având grijă să denatureze imaginea fenomenului legionar. Nu vom înţelege nimic din complexitatea fenomenului legionar dacă ne ascundem în spatele unor etichete precum fascism sau terorism. O persoană ce nu se vrea a fi lovită de ignoranţă trebuie să cerceteze toate variantele, să asculte toate pledoariile, să nu creadă orbeşte în ipoteza cea mai vehiculată sau cea mai la modă. De aceea propunem trei fragmente referitoare la ML (Garda de Fier), fragmente cuprinse în operele a trei istorici străini care au surprins corect adevărata dimensiune legionară.
1) “Garda de Fier este adesea clasată pe aceeaşi linie cu fascismul şi naţional-socialismul, dar ea nu a fost nicidecum o copie a acestor două mişcări politice, ci a crescut din propriile ei rădăcini. Ea nu avea câtuşi de puţin de a face cu numeroasele copii ale fascismului şi naţional-socialismului ivite în alte ţări şi nu poate fi pur şi simplu comparată cu ceea ce s-a produs în vremea ei, în Germania şi Italia. Categoriile politice din Europa Centrală şi de Vest nu i se potrivesc.
Ea nu era totalitară ci autoritară, ceea ce este cu totul altceva, nu era agresiv-naţionalistă, ci conservativ-naţională, chiar şi pe tărâmul cultural; nu era de extremă dreapta în sensul unei politici reacţionare sau chiar de susţinere a capitalismului, ci era social-reformatoare; ea nu se întemeia, ca fascismul şi naţional-socialismul, pe mica burghezie, pe funcţionărime şi pe moşerii de după Primul Razboi Mondial, ci înainte de toate pe ţărănimea română şi pe tineretul intelectual, pe studenţime.
Mai mult decât orice, ea se deosebea de mişcările care guvernau Italia şi Germania, printr-o religiozitate creştină, aproape de misticism. Codreanu avea mai mult profilul unui profet religios decât al unui şef de partid. Cei care-l urmau îl venerau ca pe un sfânt”. (Walter Hagen, Frontul Secret, 1952)
2) “Garda de Fier nu e o ligă, şi încă mai puţin un partid. Ea nu seamănă întru nimic cu exemplele de organizaţii politice franceze sau străine pe care le oferă istoria contemporană: este o mişcare absolut originală, ţelul ei primordial şi raţiunea ei de a exista fiind înălţarea spirituală şi morală a omului, crearea unui om nou, în ruptură cu omul democratic actual, care e individualist şi egoist. Este încercarea cea mai onestă şi mai potrivită de a scoate la iveală în fiecare ins eroul originar care doarme în el, sufocat de poleiala omului de rând, a omului banal, searbăd, ce suntem în general, adică antinomicul eroului care am putea fi”. (Paul Giraud, Codreanu et la Garde de Fer, 1940)
3) “Legiunea Arhanghelului Mihail, întemeiată în 1927, era creaţia exclusivă a lui Corneliu Zelea Codreanu, un om plin de pasiune politico-religioasă.
În afară de multe idei comune – în special aversiunea hotărâtă împotriva bolşevismului – erau deosebiri fundamentale faţă de naţional-socialismul din Germania, cu care Mişcarea Legionară a fost adesea asemuită. Diferit era în primul rând caracterul profund creştin al Mişcării româneşti. Antisemitismul acesteia era de natură religioasă şi naţională, nu rasistă.
Cu purtătorul de fapt al propagandei antisemite din România, profesorul Cuza, Codreanu nu avea nici o legătură. Aceasta a fost unul din principalele motive pentru care reuniunea grupului Cuza-Goga nu s-a realizat.
Obiectivul lui Codreanu era înlăturarea pseudo-democraţiei din România şi reînnoirea statului român printr-o conducere autoritară, înrădăcinată solid în creştinismul ortodox. Principiile Mişcării izvorau, fără îndoială, dintr-un profund patriotism authentic”. (Andreas Hillgruber, Hitler, regale Carol şi mareşalul Antonescu, 1954) De pe Foaie Nationala
H

sâmbătă, 25 februarie 2012

Romania, ce ati facut cu ea?

Ma uit ingrozita cum s-a putut distruge o tara si un popor in ultimii 3 ani.
Daca mi-ar fi spus cineva ca se poate asa ceva i-as fi zis ca bate campii, ca tarile si popoarele dureaza milenii. Cum este posibil ca una unul dintre cele mai vechi popare de pe acest continent, Europa cu limba latina pastrata cel mai bine, sa piara  doar la vointa unui nemernic beat.
 Nu a ramas nimic nepangarit, nedistrus. De la  copii din burta mamei lor, la  bebelusi, la  prescolari, la  toate categoriile  sociale,  cu scoala, funtii, pensionari, bolnavi, muribunzi, cu orice bagaj de inteligenta sau fara, toti am fost ingenunchiati. Cu mana pe inima va spun ca  de mine nu-mi pasa ce se va intampla, dar pentru a repara  enormele  nenorociri, nu stiu daca va fi de ajuns o generatie.  Cu fiecare  minut, zi  sau saptamana  in care ii lasam pe acesti criminali ai neamului romanesc, sa faca jaful pe care il face, ne ingopam si mai mult de vii in  mlastina cu cacat  si nu mai putem iesii de acolo, zeci de ani.
Chiar daca mai tarziu ii dam jos, ii ducem in Piata Universitatii si ii spanzuram pentru el nu in seamna nimic.  Un hoit au, dar noi avem de pierdut totul, viata noastra tarata in  abstinenta de toate felurile si nu numai a noastra, ci si a urmasilor nostrii. Suntem vanduti cu totul cu toate bogatiile  Romaniei si cu  trupurile noastre de sclavi bolnavi  si ale copiilor nostrii inca nenascuti.
Cum oare  in inconstienta lor romanii accepta asa ceva? Dar ce gandesc ei? Gandesc  numai la faptul mai devreme sau mai tarziu, ei sau copii lor  vor pleca in occident. De pe acum romanii,  confundati voit cu tiganii nu mai sunt primiti in localuri  sau in alte locuri precum autobuzele din occident.
Cum nu ne doare  aceasta discriminare nemeritata fata de noi?
Si in Romania suntem discriminati ca, suntem romani si nu tigani. Tiganii o duc cel mai bine, Romania este un sat fara caini si educatia, morala este ceva cu care se sterg ei la cur.
Nici in visele cele mai negre nu am gandit ca vom ajunge unde am ajuns.  Si nu numai asta nu am gandit noi, popor  viteaz care am tinut piept hoardelor  din patru vanturi care ne-au parjolit tara si  am participat la 2 razboaie mondiale cu trupe  prea putin echipate pentru duritatea si lipsurile  insurmontabile prin care au trecut tinerii nostrii si acum  sa ne lasam incovoiati de aceste starpituri pe care i-am ales sa-i punem  in capul nostru sa ne conduca.
Nu este de admis asa ceva ca  tot neamul romanesc sa fie la picioarele unui betiv care sa se pise pe noi si sa ramanem fara tara, ca pamanturile noastre sa fie imglobate in alte pamanturi ale altor tari vecine, care s-au infiltrat la noi in Parlament si in coalitia care ne conduce, pentru pieirea noastra si isi arboreaza steagul lor, vorbesc limba lor, santajand pe  primul betiv al tarii ca, nu-l mai sustin la putere. Toate minoritatile ne-au muscat mana care le-a dat painea dulce  pe care o mananca din  munca noastra.  RUSINEEE LOR !!!!
Doamne, unde s-a mai auzit asta ????? Eu am citit multa literatura de razboi si nu am citit nicaieri ca vre-un alt neam nu mai zic de neamul nostru, sa dea  tara  pentru a intretine un criminal care sa-i conduca spre nenorocire, spre dezmembrarea  tarii si neamului sau.  Mult mai devreme inainte de a se  ajunge  pana in  aceasta situatie, au fost omorati ca tradatori. Sunt astfel de exemple pe tot parcursul istoriei noastre.
Nu vad acum ca o solutie, decat o greva generala in toata tara pe termen nelimitat, pentru a scoate institutiile statului de sub comanda  lupului de mare, pentru a nu mai face  nemerniciile  care sunt puse sa ne faca, noua tuturor. Institutiile statului raspund la comanda acestui bolnav  mintal si ne distrug in continuare pe toti. Pana nu vom paraliza toata tara, prin oprirea banilor  de taxe si impozite  care sunt luate cu forta prin executari silite, nu vom  reusii sa incepem  dezrobirea tarii si a noastra. Eu nu gasesc alta solutie si ma gandesc  mai ales la viitorul neamului nostru, la copilasii care nu inteleg in ce cacat i-am bagat cu lasitatea noastra. Ce poti face azi nu lasa pe maine. Cu fiecare zi mergem spre dezastru si revenirea la normal va fi mult mai anevoioasa. Curaj !!!! Sa scapam de lichelele care  ne-au distrus pe noi, pe copii si pe nepotii  nostrii. Pe ei nu i-am intrebat ce vrem sa facem cu viata lor. Sa scghimbam totul ca altfel nu avem scapare din ghiara acestor lupi ucigasi care nu se mai satura  de bani si averi. Sunt cu inima si sufletul alaturi de voi si voi ajuta si eu cu ce voi putea. SA NU NE LASAM INVINSIIIIIIIIIII !!!!!!!!!!

Scrisoare pentru tine

iubito azi mi-e tare dor de tine,
c-aş veni acuma, să te iau la mine
şi să ne încuiem în dormitorul meu,
unde-i plăcut, răcoare tot mereu.
să ne-aruncăm şi cheile pe geam,
aşa un pic, măcar pentru un an
şi-n loc de a le căuta…să ne iubim,
fără a pierde vremea, să le mai găsim.
iar când anul încet se va sfârşi,
cu-n singur glas noi doi l-om prelungi,


cu unul, doi sau…câţi or mai veni.
http://trandafirulr.blogspot.com/

Monstrii care ne conduc dar nu asa de simpatici ca acestia(stiti cine este cel din mijloc)


vineri, 24 februarie 2012

O Lume virtuala.....

O LUME VIRTUALĂ


A fost o vreme când fiecare dolar avea acoperire în aur. Altfel nu se putea tipări. Astăzi, umblăm cu niște simple note bancare care reprezintă valori din ce în ce mai fluctuante. Valoarea acestor bani ține de cât de repede se mișcă de la un buzunar la altul. După atacurile teroriste din 9 Septembrie, 2001, președintele american îi încuraja pe oameni nu să meargă la biserică ci să cheltuie bani la magazin. De ce? Pentru că atunci când circulația acestor note se încetinește sau (mai rău) se oprește, economia este pe butuci.
Dar, pentru a-i motiva pe cetățeni să împrăștie cât mai rapid traficul de bani sunt necesare câteva cârlige ale spiritului uman care trebuie agățate cu sârguință. Mai întâi sindromul ”stau în casa mea”! Nu că ar fi rău, dar acest lucru implică mult mai mult decât un împrumut pe care, până nu demult, băncile îl acordau cu larghețe. Bineînțeles, după o vreme trebuie o casă mai mare, mai frumoasă! Mașterul Manole a înviat! Visul american este un miraj. Când e vorba de mașini, sistemul este mai amețitor. Restul se aliniază pe aceeași traiectorie. Conceptul de unică folosință asigură un curs permanent al cât mai multor… note bancare (banknotes).
Fundamentul acestui gigant sunt picioarele din ce în ce mai fragile ale clasei muncitoare care chiar transpiră și produce ceva. Ei sunt din ce în ce mai puțini și mai nemulțumiți. Aceasta pentru că după ce s-au îmbogățit păstrându-le transpirația, băncile s-au găsit să-i păcălească tot pe ei. Vine vremea când chiar că nu mai vrei o casă mai mare, nu-ți trebuie o altă mașină înainte să te bucuri puțin de cea pe care o ai și amețești să nu porți aceeași îmbrăcăminte de două ori.
În acel moment fatidic, banca se salvează cu banii guvernului (note), ia banii de la asigurare, te dă afară și îți vinde casa (alte note) și dă vina pe tine că ai intrat în jocul la care te-a ademenit. Băncile au găsit un mod de a băga cât mai mulți oameni în mașina lor de tocat, după care îi acuză că nu toacă mai repede… notele!
Dar nu cu o lecție de economie și finanțe (la care mă pricep foarte puțin) doresc să vă atrag atenția, ci la un aspect care domină economia globală: virtualul. Această centrifugă ne lipește de peretele consumatorismului răpindu-ne toate celelalte dimensiuni ale vieții reale. Faraonul lumii acesteia nu poate supraviețui fără cărămizi. Pentru câteva ligheane de carne și castraveți ne ține de dimineața până seara aplecați spre paie uscate, frământând lut și ridicându-i poverile. În timp ce îi îndurăm nedreptatea, suntem la rândul nostru nedrepți unul cu celălalt, cum avea să afle Moise însuși intervenind între frații săi.
Această lume a fericirii imaginare, vulnerabilă și dependentă de un sistem care poate fi atacat și neutralizat instantaneu, ne răpește energia și timpul pentru ceea ce ne poate da adevărata fericire: biserica, familia și prietenii. Undeva trebuie să ne oprim și să spunem lucrurilor din lume destul! Undeva trebuie să începem să privim mai mult dincolo de ireal. Undeva trebuie să înceapă o cernere. Gigantul se prăbușește. Secretul supraviețuirii este să știi să te mulțumești cu cât mai puțin din lumea aceasta și să o dorești din ce în ce mai mult pe cealaltă! Oare se mai poate? De aceea se întreba Domnul Isus dacă ”va mai găsi credință pe pământ”. Omenirea se pierde în virtual…

Sofia

Sofia “MILITARIZEAZA” scolile din Bulgaria

autor: FrontPress 25.02.2012
Parlamentul bulgar a adoptat joi proiectul de lege pentru forţele armate care prevede introducerea unor ore de educaţie militară în şcoli, transmite Agerpres. Începând cu anul şcolar viitor, elevii din primele clase de liceu vor avea câte 5 ore pe an de educaţie militară.
Ministrul apărării a precizat că în aceste ore elevii vor învăţa care sunt obligaţiile cetăţenilor referitoare la apărarea statului, cum să acţioneze în situaţii de criză cu caracter militar, care este structura şi misiunea forţelor militare. Acesta a mai spus că nu vor avea loc instrucţii specifice soldaţilor ci vor fi predate doar lecţii teoretice.
Legea mai prevede că armata bulgară va dispune de 3.500 de rezervişti recrutaţi în mod voluntar, a indicat ministrul Anghelov. Studenţii de la universităţile civile vor avea posibilitatea să se înscrie la cursuri militare, acestea nefiind obligatorii în cazul lor. Ministerul Apărării va organiza astfel de cursuri şi pentru ceilalţi cetăţeni care doresc să primească un grad militar. Conform Agerpres, rezerviştii vor primi un salariu anual de circa 500 euro. Aceştia vor fi angajaţi pe baza unui contract de 5 ani care poate fi prelungit.
Bulgaria este stat membru NATO iar personalul militar activ din ţara vecină este de sub 35.000 de persoane. Sursa: FrontPress.ro

Se pregateste falimentul Romaniei !

Falimentul controlat al Greciei... Se pregăteşte România

Azi Grecia trăieşte din mila Europei ... la fel şi România! Acest articol e o analiză comparată care ne arată ce ne asteaptă peste 2-3 ani:
Toată lumea se uită cu stupefacţie cum a ajuns Grecia, o ţară a Uniunii Europene şi cu moneda euro, un "cadavru în putrefacţie", care este lăsat să falimenteze controlat pentru a nu dărâma tot sistemul financiar european. Practic Grecia trăieşte din mila Europei şi treptat s-a predat comisarilor financiari europeni. Grecia nu mai are brand de ţară, iar investitorii nu mai au încredere în ea. Cât poţi să trăieşti, ca economie şi ţară, numai din reducerea tarifelor în turism şi din austeritate? Pentru a vedea unde a ajuns Grecia trebuie să ne uităm la parcursul ei din ultimul deceniu în care toată clasa politică elenă s-a înfrăţit cu lumea afacerilor devalizându-şi propria ţară. Banii Greciei sunt în conturile din străinătate.
Este România împinsă pe acelaşi drum de liderii săi politici actuali? Extrapolaţi datele statistice actuale şi combinaţi-le cu înfrăţirea politică şi economică de la noi...
Acum un deceniu Grecia a intrat în zona euro, iar liderii ei politici au deschis sticlele de şampanie. Atunci, Grecia a beneficiat de un "wild card" din partea Europei ca să nu fie lăsată pe margine şi astfel proiectul politic european de şase decenii la care a muncit generaţia de după cel de-al Doilea Război Mondial să fie ciunt.
După zece ani, grecii au ajuns să se trezească în fiecare zi cu ameninţarea ieşirii pe uşa din dos din zona euro şi să se îndrepte sigur spre un faliment "controlat" al întregului brand de ţară.
În doi ani de zile Grecia a fost salvată de două ori de la un faliment necontrolat, în corpul ei injectându-se în total 240 de miliarde de euro, adică cât PIB-ul lor. Cele mai puternice ţări ale Europei trebuie să scoată bani din buzunar şi să ajute Grecia să îşi plătească datoriile astfel încât lumea financiară să nu se prăbuşească precum un domino.
Când au intrat în zona euro Grecia avea o datorie de 100% din PIB. În zece ani a mai adăugat 50% din PIB (în 2011 PIB-ul este estimat la 217,8 mld. euro, iar datoria publică la 347 mld. euro). Dar ce au făcut cu banii întrucât economia lor nu a avut o creştere spectaculoasă, ci practic s-a târâit. Într-un deceniu au adunat datorii de 170 de miliarde de euro, dar PIB-ul a crescut cu numai 70 de miliarde de euro.
Grecia a fost pasată la fiecare ciclu electoral între practic aceleaşi "familii" de politicieni. Atâta timp cât cel care ajungea la putere majora salariile şi pensiile din condei, adică din împrumuturi, lumea era fericită şi nimeni nu punea întrebări. Contractele publice erau adjudecate de "familii", iar banii plecau în conturile din străinătate. Cazul Olimpiadei din 2004 a fost cel mai elocvent. Grecia a plătit o factură de 9-10 miliarde de euro, când în realitate costurile erau de 4-5 miliarde de euro. Acum toată infrastructura sportivă stă nefolosită şi înghite anual sute de milioane de euro de la buget pentru întreţinere. Autostrăzile au costat dublu sau triplu, iar toate construcţiile publice erau cele mai râvnite contracte.
Grecii se bazează numai pe turism în susţinerea economică, având în vedere că exporturile sunt de numai 20 de miliarde de euro, iar deficitul comercial - exporturi minus importuri - se situează în jurul a 20 de miliarde de euro. O întreagă generaţie de politicieni a luat bani ca să aibă linişte în ţară, dar nu a construit nimic. Criza financiară mondială izbucnită la finalul lui 2008 a dezvelit situaţia Greciei. În momentul în care toată lumea a început să fugă cu banii de peste tot şi nimeni nu mai voia să împrumute ţările slabe, Grecia a rămas practic fără bani. În mai 2010 a venit primul pachet de salvare în valoare de 110 miliarde de euro. Liderii politici eleni nu au făcut nimic în schimbul acestui pachet, iar practic totul s-a blocat timp de un an şi jumătate. Scăderea economică a venit peste ei, iar grecii şi-au retras chiar ei banii din bănci şi mulţi i-au dus în străinătate. 60 de miliarde de euro au plecat din depozite din septembrie 2009, când erau 237 de miliarde de euro. În aceste condiţii, cu ce să mai finanţezi economia? Şi cu ce să mai plăteşti datoriile?
Practic Grecia a intrat într-un faliment controlat al întregului brand de ţară. Nimeni nu o mai împrumută şi stă la mila Europei. Fără bani nu îşi poate reforma economia astfel încât să genereze surplus din care să plătească treptat datoriile.
Liderii politici vor fi practic obligaţi să vândă sau să pună gaj toate activele în contul datoriilor. Poate să reziste Grecia în aceste condiţii sau inevitabil va ieşi singură sau va fi expulzată din zona euro?
Dacă iese şi revine la drahmă, atunci o întreagă ţară îşi va pierde puterea de cumpărare peste noapte prin devalorizare, iar un salariu minim de 750 de euro acum se va înjumătăţi. Chiar şi în aceste condiţii Grecia va trebui să îşi găsească alţi "sponsori" care să o finanţeze, dacă Europa îşi întoarce spatele cu totul. Chinezii şi ruşii sunt singurii pentru care Grecia prezintă interes. Pentru ruşi ar fi practic a reluare a istoriei, având în vedere că la Ialta în 1945 au făcut schimb de ţări cu americanii şi englezii. Au dat Grecia, au luat România.
Cu puţine excepţii (exporturile României sunt duble faţă de ale Greciei - 40 de miliarde de euro versus 20 de miliarde) România prin liderii ei politici mai face câte un pas pe drumul deschis de Grecia.
România are o datorie publică în jurul a 33% din PIB ( 129 de miliarde de euro estimat pentru 2011), dar dacă se adaugă şi cea privată, datoria este de 108% din PIB, adică aproximativ 140 de miliarde de euro! 
Mulţi analişti spun că la datoria totala nu ar trebui socotita si cea privată, ceea ce este fals deoarece pentru  firmele private ajunse in  incapacitate de plată, - până la urma tot Statul plăteste, este exact ce se petrece acum in Grecia!
Cititi si:

În trei ani de criză România a adunat la datoria publică peste 25 de miliarde de euro fără ca acest lucru să se vadă cumva în economie prin reduceri de taxe şi impozite sau proiecte de investiţii care să genereze creştere.
Cele 25 de miliarde de euro au fost luate pentru acoperirea deficitelor de pensii, de asigurări sociale şi plata facturilor pentru autostrăzi şi drumuri care încă nu se văd, pentru bazine de înot care sunt închise pentru că nu mai sunt bani de întreţinere, pentru plantat de flori, pentru contracte publice mai mari cu o treime, pentru aparatură medicală pe care nu o foloseşte nimeni sau pentru sisteme informatice care nu funcţionează, dar au fost plătite. În sistemele informatice publice au fost investiţii în zece ani de peste 2 miliarde de euro, dar instituţiile nu comunică deloc între ele informatic.
În sistemul de sănătate a fost nevoie de un deceniu şi de peste 100 de milioane de euro ca să se facă o bază de date cu privire la consumul de medicamente şi nici până acum nu este funcţional în totalitate.
De trei ani economia se zbate între -1,5% în 2010, 2,5 creştere în 2011 şi speranţa unui plus de 1,5% în acest an. La aceste ritmuri economice soldul datoriei creşte cu 2 miliarde de euro pe an, asta în condiţiile în care nu se preiau datoriile firmelor de stat sau ale primăriilor. România are nevoie de o creştere economică de cel puţin 5% pe an în următorul deceniu pentru a nu deveni ea o victimă a pieţelor financiare prin creşterea gradului de îndatorare. Cum să obţii o creştere economică de 5%, în condiţiile în care o întreagă clasă politică, de la preşedinte la premier, miniştri şi funcţionari, şi-a bătut joc de cea mai ieftină sursă de finanţare - fondurile europene. Mandatul de trei ani al premierului Boc a fost catastrofal din această privinţă, iar cel mai bine se vede prin cei trei miniştri care au trecut pe la Ministerul Muncii şi nu au reuşit să supravegheze programul POSDRU si am pierdut o finantare de 3,5 md. euro...
Cum poţi să atragi 6 miliarde de euro în acest an din fonduri europene când puterea a acceptat, mai mult de faţadă, să creeze un post de ministru de afaceri europene care practic nu poate să facă nimic.
Odată cu izbucnirea crizei ritmul de creştere al salariilor s-a oprit brusc în toată economia şi chiar s-au operat scăderi, având în vederea căderea vânzărilor şi lipsa banilor odată cu închiderea robinetului de finanţare de către bănci. Cu salarii care se învârt între 200 şi 400 de euro nu se poate crea o piaţă internă care să stimuleze consumul şi să nu depindem atât de mult de exporturi pentru a avea un plus economic.
De douăzeci de ani, aceiaşi lideri conduc România, iar alternarea la putere s-a produs numai la televizor. În spate afacerile firmelor de partid merg înainte, iar singura problemă este pentru ce sumă se scoală cineva "din pat" ca să rezolve un contract. Şi exact ca la greci probabil că banii sunt în afară.
La o creştere economică ce se învârte între +1/-1% niciun investitor străin nu va mai călca în România, iar exemplul cel mai bun sunt aceşti trei ani, când de la investiţii străine de 16 miliarde de euro am căzut la 1,9 miliarde de euro şi nici după trei ani guvernul, fie că a fost Boc sau acum Ungureanu, nu are o strategie de a readuce investitorii străini în economia românească.
Nu totul stă numai în garanţiile pe care le oferă statul, mai trebuie să oferi şi o economie şi o administraţie mai puţin coruptă şi birocratică. Reforma statului, sloganul din ultimii doi ani de zile, nu are rezultate practice în economie. Degeaba vrea guvernatorul BNR Mugur Isărescu să "scape" de FMI când nu are ce să pună în loc. Ce să prezinţi şi cu ce să te duci în faţa pieţelor? Cu un deficit bugetar care este ţinut sub control numai prin amânarea plăţii facturilor? Cu fonduri europene care îţi explodează în faţă şi riscă să fie oprite? Cu un sistem bancar care este practic controlat de zece bănci, dintre care două sunt greceşti? Cu menţinerea la limită a finanţărilor către România, doar ca să mai aibă puţin oxigen operaţiunile locale? Cu o piaţă internă unde oamenilor le este frică să consume pentru că nu ştiu ce se întâmplă mâine şi nici nu au încredere în liderii lor? Cu contracte ale firmelor de stat din care pleacă 100-200 de milioane de euro mai departe? Cu un sistem medical devalizat de toată lumea? Cu o administraţie plătită la limita subzistenţei, dar unde toată lumea se bate să intre având în vedere că "şpăgile" care ies depăşesc orice imaginaţie (vezi cazul pri­marului Clujului Sorin Apostu)? Cu jumătate din Parlament care încasează 1.000 de euro pe lună net de deputat sau senator şi care lucrează şi legiferează fluierând de la balcon sau fiind în grevă parlamentară? Cu oameni de partid care sunt treziţi noaptea din somn şi puşi miniştri? Cu o clasă de lideri români de business care nu vor să audă de politică şi care nu sunt uniţi? Cu vânzări de active şi apoi închideri de unităţi? Cu TVA de 24% pe care mai bine nu îl plăteşti şi preferi să lucrezi la negru? Cu taxe pe forţa de muncă de jumătate din salariu de care fug toţi? Cu "impresari" care ameninţă în sala de judecată? Sau cu finanţatori care fac agenda publică? Cu cine să înlocuim profesoratul FMI?
Nici când am fost inundaţi de miliarde de euro nu am pus ceva în loc.
Dacă liderii politici, cei cărora populaţia le-a încredinţat cu bună credinţă administrarea ţării, nu schimbă cursul pe care a intrat România sau dacă România nu îşi schimbă liderii, atunci Grecia de acum este imaginea României din viitor. Dacă....
Cititi si:

Antonesculatul


24 februarie 2012 Doru Buşcu 
Antonesculatul
Crin Antonescu e şeful unui partid cu resurse nebănuite. PNL e un brand cu patină, cu strămoşi interbelici, cu patrimoniu recuperabil şi cu viitor. E un partid şi vechi şi nou, aşa cum nu e niciunul. E un fel de boiernaş scăpătat, care poate face studii strălucite şi se poate însura profitabil. E cel mai aspiraţional dintre partide şi, din perspectiva doctrinei, cel mai modernizabil. Dacă ar fi maşină englezească, ar fi Aston Martin. Dacă ar fi oraş, ar fi Sibiu. Dacă ar fi apă minerală, ar fi Borsec. Dacă ar fi bere, ar fi Stella Artois. Dacă ar fi rege, ar fi Ferdinand. Dacă ar fi fotbalist, ar fi Ştefan Dobay. Dacă ar fi film, ar fi Casablanca. Dacă ar fi scriitor român, ar fi Mateiu Caragiale. În fine, dacă ar fi ceva mai serios, n-ar strica.
Crin conduce, aşadar, o mină de aur exploatabilă fără cianuri. O conduce bine? Să vedem. Toată bogăţia PNL este potenţială. Ca să extragi valoare din zăcămînt trebuie să umbli la costuri, la personal, să vii cu planuri, cu prospecţii, cu energie, cu un program de lucru. Trebuie să te mişti. Dacă stai culcat pe aşteptări, pur şi simplu stai.
Antonescu nu e nici pe departe ceea ce se scrie şi se spune despre el. Adică e mai bun decît atît. Lui i se datorează relansarea PNL după congresul din 2009. Lui i se datorează noua voce a partidului, cea mai limpede şi articulată de la Radu Cîmpeanu încoace. Tot în seama lui se poate pune învingerea lui Băsescu în 2009, dacă Geoană ar fi lipsit din finală. Dar cele bune vin în umbra celor rele. Zgomotul produs de nemişcarea sa îi acoperă vorbele. Crin Antonescu e miezul unei legende despre lene şi somn, alimentată de comoditatea sa patologică. Dacă n-ar ieşi în exces la televizor, ai zice că e singurul animal politic care hibernează şi în lunile de vară. În curînd, adversarii vor alimenta folclorul cu balada jucătorului de poker şi vor răsturna eticheta preşedintelui jucător. Va urma mitul nevorbitorului de engleză şi alte detalii cu impact la coafeze, pe care Crin Antonescu n-a făcut niciun efort să le rectifice între timp. Pe scurt, imobilitatea, lipsa efortului în raport cu sine, îl slăbesc neîntrerupt. Şi, desigur, Felix.
Fac o ipoteză. Mihai Răzvan Ungureanu răspunde la discursul lui Victor Ponta şi, prin interpuşii partidului, o schimbă pe Roberta din fruntea Camerei. În locul ei vine un pedelist mai bun, mai frumos, mai neutru şi - cel mai simplu - mai deştept. Opoziţia se vede nevoită să se ţină de cuvînt şi să revină în Parlament. Revenirea e văzută de public şi confirmată de sondaje ca un gest civilizat de conlucrare a Puterii cu Opoziţia într-un an greu. Punţile care unesc adversarii din generaţia tînără se înmulţesc. Tonul moderat al USL începe să fie apreciat mai bine decît atacul clasic, demodat. USL cîştigă alegerile generale din noiembrie şi Victor Ponta vine premier la capătul unui an economic mai puţin prost decît erau aşteptările. Dar - surpriză! - suspendarea lui Băsescu, piatra de temelie a USL, nu mai e prioritate. Sînt lucruri de făcut, statul trebuie reparat, economia scoasă din declin. Alegerile prezidenţiale presupun noi turbulenţe, noi abateri de la binele public, formulat prin hărnicie, linişte şi seriozitate. Antonescu se vede confruntat cu o aşteptare de doi ani, doi ani de eroziune la guvernare, doi ani de stat, practic, pe bară. Ameninţă cu ruperea USL, dar PSD are acum sprijinul PDL - pe aceleaşi argumente de stabilitate. Prin ironia sorţii, Crin e obligat să stea în pat, adică acea situaţie din şah în care nu poţi muta. Şi, desigur, să privească neputincios la MRU, care creşte în Opoziţie pentru scaunul de la Cotroceni. Cine va candida, la o adică, din partea PSD? Păi Alexandru Athanasiu, de exemplu, un intelectual de provenienţă social democrată (din partidul lui Titel Petrescu, via Sergiu Cunescu) ale cărui profil şi educaţie corespund ca turnate ideii de preşedinte relaxat. Sau poate Victor Ponta însuşi.
Ipoteza are sens dacă Victor Ponta va întina sfintele idealuri ale uniunii. Dar Victor Ponta nu va trăda, a spus-o în mai multe ocazii. Ei, în cazul ăsta intervine Traian Băsescu. Iese ca de obicei şi anunţă că e dispus să îşi scurteze mandatul în baza unor înţelegeri. La suprafaţă, înţelegerile vorbesc despre modificarea Constituţiei şi alte modernizări. În profunzime, ele se referă la imunitatea post mandat.
Impactul public e mare, PDL capitalizează sacrificiul preşedintelui, care se transformă din suspendabil în părinte al naţiunii. Candidatul MRU merge pe val. E parte din mişcările înnoitoare. Crin Antonescu are de înfruntat acum un adversar injectat cu steroizi, care ştie, de la SIE, amănunte.
Acesta e un text de weekend, neserios, care vrea să trezească, dacă nu oameni, măcar curiozităţi. Crin Antonescu e un politician subevaluat, care se supraevaluează. E mai bun decît pare, dar mai leneş decît crede. Dacă ar fi carte, ar fi asul de treflă. Dar dacă ar fi pastilă, ar fi Diazepam.

http://catavencii.ro/

In apararea Comandantului Horia Sima

Autor: Alexandru Sudițoiu
Observ că foarte mulţi dintre ”legionarii” zilelor noastre, alături de antonescianişti, au dezvoltat un sentiment de opoziţie şi de ură faţă de persoana lui Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare şi succesorul lui Corneliu Zelea Codreanu la conducerea acesteia. Un sentiment de ură pe care nu reuşesc să-l înţeleg decât din două puncte de vedere, fie acela al lipsei de informare, fie reaua intenţie pe care o au foarte mulţi ”naţionalişti” de tastatură dedicaţi unui singur obiectiv şi anume acela de a crea dezbinare între cei care caută să lupte în spirit legionar pentru viitorul neamului Românesc.
În principiu atacurile la adresa lui Horia Sima sunt dintre cele mai patetice : că a fost agentul lui Moruzov infiltrat în legiune, că era evreu, că nu era rău intenţionat dar era un simplu om politic nu un legionar autentic, că nu merita poziţia de comandant legionar şi alte lucruri de acest gen. Toate aceste atacuri au câteva argumente dar care, pentru un cunoscător al doctrinei legionare şi al istoriei acesteia din toate punctele de vedere, nu au nici cea mai mică valoare. De ce ? Fiindcă dacă le luăm rând pe rând şi analizăm situaţia şi din alt punct de vedere decât acela al unor dizidenţi ”codrenişti” vânduţi securităţii sau influenţaţi de orgoliul lor o să înţelegem că Horia Sima nu a fost doar un autentic lider legionar, ci unul dintre cele mai nobile suflete formate în Legiune, un suflet care întruchipa ethosul românesc.
Pentru început să analizăm problema infiltrării dintr-un punct de vedere logic, de care mulţi ”codrenişti” duc lipsă. Dizidenţii au pretins de foarte multe ori, şi încă o fac, că Horia Sima a fost infiltrat în Mişcarea Legionară, că a fost aservit altor interese s-au că doar a încercat să-şi facă un nume de pe urma legionarismului. Nimic mai patetic şi mai jignitor la adresa Mişcării Legionare şi a persoanei Comandantului Horia Sima. Avem mărturiile unor oameni, legionari autentici care au suferit în închisorile comuniste şi au luptat în munţi, că Horia Sima la început nici nu vroia să audă de titlul de Comandant al Legiunii, simpla asemănare cu Căpitanul fiind considerată de el o erezie, dar pronia divină la adus în această poziţie şi nu mai putea da înapoi. Horia Sima a fost singurul om care s-a dovedit vrednic de a conduce Mişcarea Legionară după moartea Căpitanului, a fost singurul care a avut curajul să vină din exil şi să preia frâiele acestei mişcări în timpul unei prigoane, motiv pentru care până şi membrii fondatori ai Mişcării Legionare l-au acceptat pe Horia Sima ca şi liderul lor.
Aceste mărturii sunt întărite şi de loialitatea altor legionari ( Virgil Maxim, Mircea Nicolau, Valeriu Gafencu, etc. ) care la rândul lor s-au dovedit vrednici de această titulatură şi care deşi nu l-au cunoscut la sânge pe Comandant i-au rămaşi loiali acestuia, asta deşi în închisoare primul pas spre dezicerea de Căpitan era dezicerea de Comandant pe care comuniştii îl atacau prin intermediul unor legionari decăzuţi, distruşi moral şi spiritual în mediul din Aiud, Piteşti şi alte închisori cunoscute pentru metodele de tortură aplicate în numele ”reeducării” în spirit comunist. Dar spusele lor nu sunt singurul lucru pe care trebuie să-l luăm în calcul, să ne uităm şi mai bine la faptele lui Horia Sima de după 23 August 1944 când s-a dedicat trup şi suflet unei ultime rezistenţe a demnităţii neamului nostru prin Armată Naţională a Guvernului de la Viena, o armată pe care dizidenţii ”codrenişti” au încercat permanent să o dezbine şi să o ruineze, precum încearcă şi astăzi cu noii legionari.
Deşi iniţiativă guvernării din exil a fost înfrântă odată cu terminarea războiului nu putem nega că această iniţiativă a păstrat o fărâmă din onoarea şi demnitatea noastră ca şi popor, o onoare distrusă prin trădare şi o demnitate sfâşiată prin laşitatea unui rege şi a camarilei acestuia. Iar cel mai important factor de menţionat rămâne perioada postbelică în care Horia Sima s-a dedicat în continuare trup şi suflet perpetuării cugetului legionar şi, implicit, apărării intereselor neamului Românesc în faţa occidentului, prezentând prin scrierile sale şi faptele sale politice adevărul despre evenimentele petrecute în România. Tot Horia Sima a sprijinit iniţiativele de rezistenţă armată din România, colaborând în acest sen cu forţele occidentale, lucru rezultat în paraşutarea mai multor legionari în interiorul României pentru a întări rezistenţa anti-comunistă şi a păstra o speranţă în cugetul neamului.
Horia Sima la bătrânețe, în anii 80, la Majadahonda
Ori un om care se dedică într-o asemenea măsură unui ideal chiar şi atunci când i se dă şansa să stea deoparte, când nu mai are nimic de câştigat, care îşi foloseşte toate resorturile sufleteşti şi trupeşti pentru a păstra vie credinţa pentru care a luptat, poate fi într-adevăr un infiltrat ? Orice infiltrat s-ar fi dat la o parte imediat ce nu mai putea profita de pe urma Legiunii, Horia Sima n-a făcut acest lucru ci a continuat o luptă permanentă pe toate planurile pentru propagarea doctrinei legionare ( ca dovadă ne stau lucrările sale publicate pe banii propri alături de alte cărţi de doctrină legionară! ) şi pentru eliberarea neamului Românesc de sub jugul comunist. Ăsta a fost Horia Sima, un om care a luptat până la sfârşit. Dar oare cine erau şi sunt persoanele care au încercat şi încearcă compromitatea acestui mare legionar şi filosof al istoriei ?
Papanace, preotul Dumitrescu Borşa, Şerban Milcoveanu şi Nicador ( defapt Florea ) Zelea Codreanu alături de mulţi alţi mari anonimi. Dacă stăm să le analizăm trecutul acestor oameni pe lângă unele lucruri ce ne-ar sugera o anumită autoritate morală o să găsim o mulţime de slăbiciuni care i-au condus împotriva lui Horia Sima. La Papanace găsim o aroganţă şi o mândrie specifică originilor sale, era într-adevăr loial Căpitanului dar odată ce acesta a fost asasinat el se visa noul lider al Legiunii deşi nu era în stare să facă absolut nimic în această direcţie, motiv pentru care se tot bâlbâia în privinţa lui Horia Sima pe care îl sprijinea în mod făţis dar pe la spate îl critica în faţa tuturor. Tot el în perioada formării guvernului din exil a încercat să ruineze acest guvern, spunând că nu era loial Reichului deşi mai târziu a ajuns să îndruge o propagandă seacă precum că Horia Sima era un nazist fanatic. Bravo!!! Dumitrescu Borşa la rândul său după moartea Căpitanului a intrat într-o stare de melancolie, nu mai putea să vadă dincolo de persoana Căpitanului aşa că oricine i-ar fi urmat era diferit de Căpitan deci automat rău. Şerban Milcoveanu a fost închis în temniţele comuniste unde fără doar şi poate nu a mai rezistat în faţa presiunilor, şi el s-a numărat printre legionarii distruşi sufleteşte care au ajuns îndoctrinaţi în contra lui Horia Sima. Nicador n-a făcut nimic serios înafară de un ziar de la revoluţie încoace şi se pretinde lider al Legiunii pe baza unui grad de rudenie cu Căpitanul, asta deşi Căpitanul a respins ereditatea ca sistem de conducere al Legiunii.
Acum, trecând mai departe, există şi o altă poziţie menită să compromită persoana lui Horia Sima şi anume aceea că el nu era neapărat rău dar nu era un lider adevărat, nu era un legionar autentic, etc, etc, etc. Cred că aceste persoane se cred mai inteligente decât Căpitanul fiindcă Horia Sima a devenit legionar şi lider pe zona Banatului în perioada Căpitanului, sub supravegherea acestuia care la felicitat pentru sistemul din Banat. Dar mă rog, să ignorim această problemă. Unul dintre argumentele cel mai des folosite de către aceşti indivizi este faptul că a fugit din ţară în timpul prigoanei antonescianiste. Dar oare câţi legionari n-au fugit şi în timpul prigoanei carliste şi în orice altă prigoane ? Lideri legionari chiar. Legionarul trebuie să fie viteaz în faţa morţii dar nu şi prost, ori moartea lui Horia Sima la mâna lui Antonescu era sigură şi n-ar fi adus nimic Legiunii care ar fi fost complet devastată de moartea unui alt lider, de moartea omului care a reorganizat-o când a rămas ”orfană”. Totuşi Horia Sima ar fi rămas în ţară dacă nu ar fi insistat camarazii săi să scape.
Argumentul fugii este slab şi nu reprezintă nimic serios, jertfa făcută de Horia Sima chiar şi în exil ne arată caracterul său puternic. Un alt argument este acela că a acceptat transformarea Legiunii într-o mişcare de masă ( deşi aceasta deja avea o masă într-un fel, fiindcă exista şi elită legionară, existau legionari şi existau membri, da mă rog ), un argument care se clatină la fel de uşor ca şi precedentul. În primul rând fiindcă nu era de datoria lui Horia Sima să recruteze membri, cu asta se ocupau doar şefii de cuib! În al doilea rând că nu putem vorbi de multe persoane cu adevărat infiltrate în Legiune fiindcă majoritatea celor care se dădeau drept legionari şi făceau ravagii în ţară puteau să-şi procure o cămaşă verde fără mari probleme şi să se pretindă legionari, dar oricum recrutarea era la fel ca şi pe vremea Căpitanului şi aceasta se făcea de la om la om, prin cadrul cuibului şi al garnizoanei.
Cred că pentru o astfel de poziţie mai rămâne un singur argument, acela că nu a lăsat un moştenitor la conducerea Legiunii. Dar acest lucru era practic imposibil fiindcă doctrina legionară este clară, liderul devine lider prin faptele sale, se impune, nu este ales de nimeni. Elita legionară nu are altă menire în această privinţă decât să ”sfinţească” impunerea noului lider. Deci un lider vine la conducere prin fapte, legionarul fiind şef doar peste cea ce creează, aşa cum a făcut şi Horia Sima şi cum o să facă orice persoană care vrea să-i urmeze.
Acestea fiind spuse nu ştiu în ce măsură Comandantul poate fi contestat de un om bine informat, cel puţin dacă are intenţii bune. Horia Sima s-a impus ca şi Comandant al Legiunii prin faptele sale când toţi se ascundeau, a fost acceptat în această funcţie de către membrii fondatori ai Mişcării Legionare şi a fost urmat până la moarte de către cele mai importante figuri legionare ale temniţelor comuniste, ale exilului şi ale rezistenţei anti-comuniste din munţi : Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Mircea Nicolau, Ion Gavrilă Ogoranu, Gheorghe Grecu, etc. Faptele sale au vorbit şi vorbesc mai bine decât mişelia vorbelor celor care se străduiesc să-i altereze imaginea. Tot aşa faptele urmaşilor săi sunt de zece ori mai vizibile şi mai grăitoare decât cele ale ”codreniştilor” care se ceartă toată ziua pentru monopolizarea legionarismului.