marți, 31 iulie 2012

POLI Timisoara

Vrei sa joci pentru POLI?

autor: FrontPress 31.07.2012
Încă de mic copil priveai la jucătorii alb – violeţi şi te gândeai la clipa în care vei păşi pe gazon, în tricoul Politehnicii? Visai la momentul în care vei primi aplauzele suporterilor? Îţi imaginai întotdeauna cum ar fi să marchezi golul care să aducă victoria lui Poli şi apoi să fugi înspre peluză cu braţele întinse?
Ai acum ocazia să îţi îndeplineşti toate aceste vise! Dacă tu crezi că te pricepi cu „lobda” şi vrei să joci pentru Poli te aşteptăm sâmbătă, 4 august, la ora 10:00 la terenul „Ştiinţa” (baza 1 a Politehnicii, lângă Facultatea de Arhitectură) la trialul organizat de ASU Politehnica. Antrenorul Toni Foale împreună cu staff-ul tehnic urmează să selecteze un grup de jucători cu care să completeze nucleul format de-a lungul a câţiva ani pentru a ataca promovarea.
Dacă îţi place mai mult să stai în tribună şi să te uiţi decât să dai cu piciorul în minge, nu e problemă! :) Trialul este deschis publicului şi vă aşteptăm în număr cât mai mare!
Nu mai sta pe gânduri, ia-ţi ghetele şi echipamentul şi vino să demonstrezi că vrei să joci „pentru oraş şi culori”!  HAI POLI ! Peluza Sud Timisoara

Bancuri ....

Intr-un port un marinar si un pirat stateau la bar si beau wisky. La un moment dat marinarul il observa pe pirat ca are in loc de o mana un carlig,in loc de un picior, unul de lemn si mai avea un ochi de sticla. Curios, marinarul il intreaba
: - Unde ti-ai pierdut piciorul?
- Pe o furtuna am cazut peste bord si cand sa ma scoata baietii mei, m-a muscat un rechin si am pierdut piciorul.
- Dar vad in loc de mana un carlig, cum s-a intamplat?
- Intr-o batalie, un inamic mi-a taiat mana cu un topor!
- Si ochiul cum l-ai pierdut?
- O pasare a trecut in zbor si s-a gainatat pe ochiul meu!
- Ti-ai pierdut ochiul de la un simplu gainat?
- Era prima mea zi cu carligul…
 
 
Sotia intreaba sotul, care pleaca la mare fara ea
: - De ce nu ti-ai pus verigheta?
- Verigheta?
Pe caldura asta?
 
 
Sotul vine seara acasa obosit si nervos. Sotia ii sare bucuroasa in brate:
- Dragul meu, sunt insarcinata!
- Si tu????
 
 
Doi tipi ies din bar:
- Hotarat. Mergem la femei!
- Asculta frate, sotia mea este tanara, frumoasa...
- Am inteles. Deci mergem la tine!
 
 
Instructorul de parasutism
: - Dupa ce sariti, numarati pana la 50 si dupa trageti de inel. Atentie! Ardelenii sa numere doar pana la 3...
 
 
Daca s-ar inchide Facebook-ul de maine, ai vedea pe majoritatea de aici, alergand cu pozele lor in mana, intreband pe strada: iti place, iti place?
 
 
O tanara explica instantei cum s-au petrecut lucrurile:
- Domnule judecator, sa vedeti, m-a legat la ochi, pe urma mi-a legat mainile. Eu atunci imediat am desfacut picioarele ca sa nu mi le lege si pe alea...
 
 

luni, 30 iulie 2012

Este nevoie de PARTIDUL NATIONALIST !

In Romania acum se vede cel mai clar ca este nevoie de un Partid Nationalist.
Tinerea pe loc prin nelegalizarea Partidului Nationalist dovedeste frica de acest  partid. Daca ar fi fost un astfel de partid puternic pe scena politica si in  Parlamentul Romaniei, ar fi constituit un obstacol in calea destramarii tarii  din vointa  unor criminali si tradatori ai neamului nostru, din indolenta  celor care sunt acum la guvernare, care inca mai hiberneaza  sunt veseli si nu sunt treji pentru a apara  acest neam de prigoana si cu concursul occidentului care are tot interesul de a ne  desfiinta. Am fost vanduti cu buna stiinta.
Dupa aceasta mascarada  facuta de Basescu si ai lui ( ce figuri sinistre demne de filmele horor), grefata pe infantilitatea celor trei cerbi imaturi, sunt sigura ca  nationalismul va capata forme noi.
Abia acum isi vor da seama cat de importanta este aceasta miscare nationalista  pentru a fi transformata in  partid  care sa coaguleze in jurul ei pe toti patriotii, pe toti cei cu sange in vene  si sa  se treaca peste orice fel de obstacole de  orgolii marunte, acum cand tara o cere.
Cu acest exemplu  de nedorit, este momentul istoric al nationalistilor. Acum se vede clar ca am lasat Romania la mana tradatorilor, a mamaligilor, a baligilor si occidentul profitor, care i-a fortat sa  isi rupa gatul si cu ei  l-au rupt si pe al nostru. 
Cum zicea domnul Ilie Serbanescu, nu trebuia sa accepte cererea occidentului de a se socoti  18 mil. de votanti,  din 22 mil. de romani. O grava eroare , facuta cu buna stiinta sub umbrela legalitatii si democratiei pentru  a sterge Romania ca stat de pe harta Europei.  Ce aveau sa ne faca occidentalii ? Sa ne dea afara din Europa? Suntem o tara injosita ajunsa taras, sa accepte  toate  idioteniile celor care ne vor terminati. Inca odata acum  este vremea nationalistilor care, trebuie ca in aceste momente grele, cruciale pentru noi toti sa  isi afirme vointa, puterea  prin tineretea lor, fortand aceste gunoaie, puroaie  din politica romaneasca, sa paraseasca scena politica dupa ce  ne-au bagat in cea mai adanca hazna. Si fara legalizarea partidului tot trebuie sa fie organizati, sa aiba un plan pentru situatia de acum de acum si pentru  viitorul apropiat.
 Nu mai stati ca la  teatru sa va uitati cum  altii, niste tradatori si imbecili isi bat joc de noi toti, transformandu-ne intr-o colonie  africana. Fiecare generatie cand a fost chemata la apel a spus PREZENT.  Noi ce spunem ???? Ce vor spune generatiile viitoare despre noi ??? Ca suntem lasi ??? Ca nu s-au gasit o mana macar de patrioti care sa tina flacara iubirii de tara si neam  aprinsa????
Cu orice risc va spun ca acum a venit vremea  chiar nelegalizati, sa sa dati examenul de maturitate  in politica romaneasca. Curaj !!! Sunt alaturi de voi!!!

miercuri, 25 iulie 2012

Aluzie perfida



Une allusion perfide au lac du Jourdain pompé par Israël ?
Israël, et alors, de la chasse d'eau aux piscines privées,
a des besoins, quoi de plus naturels !

http://brebisgalleuse.blogspot.com/

luni, 23 iulie 2012

CLAR DA !!!

Gasesc ca  procedura  exersata de A.3 este incorecta. Faptul ca atunci cand invitatii sunt intrebati ca o concluzie ce cred ca se va intampla  la Referendum, ei raspund prin tot felul de elucrubatii filozofice in  loc ca spuna simplu votez sau votati DA. Aceste intortocheturi  verbale impreuna cu labirintul  ironiilor  unor  invitati inteligenti, nu fac decat sa incurce si sa piarda din vedere esenta  votului a celor carora li se adreseaza. Trebuie sa spuna clar DA, ca sa inteleaga si ultimul  om mai putin  istet care, nu este iscusit incat sa despice firul in patru si cu atat mai putin toata polologhia ca, daca nu mai vor sa-l vada pe Basescum CAPO DE TUTTI CAPI, Sa VOTEZE DA !!!

miercuri, 18 iulie 2012

Asociatia PRO-VITA

Asociatia PRO-VITA isi retrage sprijinul acordat ALIANTEI NATIONALE, organizatie nou infiintata de doi fosti membri ai NOII DREPTE din Bucuresti

autor: FrontPress 18.07.2012
“Luând în considerare opiniile exprimate de persoane din mișcarea provita românească, persoane de care suntem legați printr-o lungă colaborare și un profund respect, conducerea Asociației Pro-vita – Filiala București a decis retragerea adeziunii formale la Alianța Națională”, se arată într-un comunicat semnat de Bogdan Stanciu, președintele Consiliului Director al organizaţiei care militează pentru drepturile copiilor nenăscuţi. 
“Retragerea adeziunii nu implică și dezicerea de valorile afirmate de Alianța Națională, valori pe care, în parte, asociația noastră le afirmă de la înființare: respectul pentru viață în toate formele sale, familia ca normă socială validată istoric, educația ca temelie a dezvoltării personale.
Adeziunea la Alianță le este deschisă membrilor individuali ai Pro-vita București, în nume personal.
Dorim succes Alianței Naționale și ne dorim ca civismul autentic să afirme, dintr-o perspectivă creștină despre om și societate, demnitatea persoanei și importanța unor valori universale precum libertatea, solidaritatea și justiția”, se mai poate citi în comunicatul Pro Vita.
Alianţa Naţională este o organizaţie recent înfiinţată de doi membri fondatori ai Noii Drepte din Bucureşti, avocatul Mihai Rapcea şi Nicolae Calotă. Aceştia au părăsit organizaţia naţionalistă în urma unor neînţelegeri de ordin intern, blocând în instanţă şi proiectul politic Partidul Naţionalist, iniţiat de Noua Dreaptă. Bogdan Stanciu este la rândul lui unul dintre primii membri marcanţi care au părăsit Noua Dreaptă, acesta îndeplinind o perioadă funcţia de responsabil pentru relaţiile cu presa. Sursa: FrontPress.ro 

luni, 16 iulie 2012

Uneori......

Uneori mi-e dor de tine si mi-ar placea ...
Sa te netraiesc iubindu-te ...
Sau sa te traiesc neiubindu-te ...
Sau poate sa te iubesc traindu-te …
Nici eu nu stiu cum imi  e dor...

Alteori as vrea sa te alung din gandurile mele
Si sa te am in palme ... sarutandu-te toata ... si atat ....
Ca sa uit ca imi e dor sa ...

duminică, 15 iulie 2012

CICERO nume de cod (III)

Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" 

Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (III)Foto: Arh

Am scris pana acum despre cazul valetului de la Ambasada Angliei din Ankara, care, in 1943, a vandut Germaniei documente militare si diplomatice secrete ale aliatilor, aflate in seiful ambasadei, primind pentru aceasta 300.000 lire sterline, in hartii false.
Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (I)

Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (II)

Un prosper om de afaceri

Multa vreme, valetul n-a stiut ca este posesorul unei averi fara valoare, iar in Turcia nu s-a bagat de seama falsul. Ciudatul personaj a stat multa vreme ascuns, intr-un anonimat comun, unde a fost descoperit, cu multa truda, de memorialistul si scriitorul Alain Decaux.

Acesta detinea informatii despre activitatea valetului in timpul razboiului si isi propusese sa scrie o carte pe tema palpitantei sale aventuri.

Dupa oarecari cautari, l-a identificat in persoana unui albanez nascut la Priscina si care raspundea la adevaratul sau nume, Elyesa Bazna.

Asa a aflat ca, multa vreme dupa razboi, nici sotia si nici copiii lui Bazna nu au stiut nimic de dansul, pana cand, intr-o zi, a reaparut brusc intr-o masina de lux, al carei sofer a oprit in fata modestei locuinte a familiei sale, din Istanbul.

Nimic din infatisarea lui nu amintea de valetul de altadata. Era un distins om de afaceri, epatand cu eleganta sa si impunand respect. Tocmai incepuse constructia unui imens hotel de lux in Instanbul si traia pe picior mare, finantand afaceri prospere la Ankara.

"Excelentei sale, domnului Adenauer"

Acolo a dat peste o oportunitate de exceptie. Un oarecare Ismail Karaali vindea nouazeci de tone de soda, aproape derizoriu. Karaali pretindea sa i se plateasca in moneda occidentala, intrucat pleca la Lausanne, unde lirele turcesti erau prost cotate.

Pentru Elyesa Bazna nu era o problema sa plateasca in lire sterline, dar a ramas perplex dupa doua zile, cand Karaali s-a intors cu avionul de la Laussane, explicand ca banca i-a refuzat hartiile. Nici macar nu i-a explicat lui Bazna. Explicatia a prezentat-o direct la politie.

Din acel moment, a inceput calvarul. Elyesa Bazna era ruinat, constructia hotelului nu mai putea continua, creditorii il presau, politia il ancheta, conturile ii erau blocate. Totusi, n-a disperat. In ziua de 10 aprilie 1954, a depus la posta din Istanbul un plic voluminos adresat astfel:

"Excelentei sale, domnului Konrad Adenauer, Cancelarul Republicii Federale a Germaniei. Bonn".

Documentatia din plic prezenta Cancelarului o nedreptate strigatoare la cer, a carei victima era el, Bazna. Livrase statului german documentele pe care acesta le ceruse, dar a fost platit cu hartii false.

Nu cerea altceva, decat schimbarea hartiilor false in altele bune, fie ele lire englezesti, fie orice alta moneda.

Pagubasul nu se lasa

Bazna avea si o solutie foarte practica; intr-o banca din Elvetia se afla blocat contul unei foste autoritati naziste, in valoare de 12 milioane de marci. Se multumeste cu aceasta suma, transferata in contul lui din Turcia.

La o asemenea cerere temerara poate ca nici Bazna nu se astepta sa primeasca raspuns. Totusi raspunsul a venit: cu tot regretul, minsterul de Exerne ii facea cunoscut ca tehnica bancara nu permite operatiuni de genul celei propuse.

Fostul Cicero a mai revenit de cateva ori si niciuna din propuneri n-a ramas fara raspuns. Dar raspunsurile nu erau favorabile. Nu mai exista, deci, decat o singura cale: justitia.

Ea va aplica legea care pedepseste falsificatorii de bani nu numai penal, ci si civil, respectiv ii obliga sa schimbe hartiile false plasate, cu altele bune. Legea-i lege.

Din valet, spion si din spion, vedeta

N-a reusit sa mearga pana la capat cu justitia, dar intre timp a fost descoperit de scriitori si cineasti. Si-a dat seama ca amintirile lui de spion voluntar sunt o alta comoara pe care poate incasa bani si a plecat la Munchen. Acolo si-a editat memoriile. Cartea n-a fost chiar un bestseller, dar nici fara succes n-a ramas.
Succesul a fost completat de scriitorul Alain Decaux, in lucrarea sa publicata, dar si in filmul de televiziune, turnat la Paris, pe tema aventurii valetului de la Ankara.

Acolo, pe platouri, inainte de turnare, Bazna a cerut sa i se plateasca onorariul anticipat, cash. A primit hartii de cate o suta de franci, pe care le-a numarat, le-a verificat una cate una, cercetandu-le in lumina si pipaindu- le cu grija. Numai dupa ce aceasta operatie a fost terminata, a acceptat sa apara in fata aparatelor de filmat.

S-au scris mai multe carti si s-au facut mai multe filme despre temerara afacere de spionaj. S-a  mai scris si dupa ce a murit Bazna in 1970 la Munchen la varsta de  65 de ani.
ziare.ro/

CICERO (II)

Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (II)


Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (II)Foto: Arhiva
Scriam in numarul de vineri despre cazul valetului de la Ambasada Angliei din Ankara, care, in octombrie 1943, a vandut Germaniei documente secrete ale aliatilor aflate in seiful ambasadei. A primit frumoasa suma de 20.000 de lire sterline, urmand sa mai primeasca inca 15.000, pentru fiecare nou lot de documente.
Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (I)

Jocul continua, dar nu se intampla nimic

Celor de la Berlin nu le-a venit sa creada ca au pus mana pe asemenea comoara, au continuat sa-i trimita atasatului Moizysch cate 15.000 de lire englezesti pentru fiecare microfilm, dar nu s-au abtinut de la prudenta.

Logica era simpla. Daca spionul ii serveste sincer, razboiul ar fi ca si castigat. Dar daca este o intoxicare, daca documentele sunt o nada a aliatilor, ca sa trimita razboiul Germaniei pe piste false, ar fi o mare greseala sa muste din momeala.

Daca ies din joc, e ca si cum le-ar trimite un semnal ca "s-au prins", daca insa continua jocul, autorii farsei vor primi o lovitura grea, cand vor constata ca au tintit in gol.

Singura atitudine inteligenta ramanea expectativa. Intre timp, valetul, care se recomanda "Pierre", iar germanii i-au dat numele de cod "Cicero", continua sa livreze documente periodic.

Omul care avea acces la documente ultrasecrete

In calitatea sa de valet personal al ambasadorului britanic nu i-a fost greu sa ajunga la seiful cu documente: isi facuse un mulaj dupa cheile originale ale ambasadorului, in timp ce acesta se afla in baie. Restul era treaba de rutina.

Nu dadea de banuit. Valetul se bucura de incredere, avea acces in toate birourile ambasadorului si, cand acesta pleca la intalniiri sau receptii, nu-i trebuiau decat cateva minute ca sa filmeze totul.

Atasatul german Moizysch se prezenta punctual la intalniri, prelua noi microfilme, le platea de fiecare data cu 15.000 de lire, le prelucra si le trimitea la Berlin. Aici, expertii confirmasera autenticitatea documentelor, exclusesera varianta unui fals,
dar nimeni nu-si putea explica cum poate un anonim sa intre in posesia unui asemenea tezaur documentar, fara sa dea de banuit.

Adevarul este ca sigur ar fi dat de banuit daca germanii ar fi folosit informatile primite, dar acest lucru nu s-a intamplat. Astfel, spionul s-a simtit la adapost.

Cand corabia se ineaca, soarecii fug

In primavara lui 1944, statul major german primeste cel mai uluitor document din toate: planul debarcarii aliatilor in Normandia, cu amanunte precise si cu numele de cod al operatiunii: Overlord.

Era cu trei luni inaintea debarcarii efective, acel dezastru german care l-a luat prin surprindere pe Hitler insusi si a debusolat intregul stat major, desi planul detaliat al operatiunii zacea prin sertarele subalternilor inca din primavara.

Atasatul Moizysch era constient de valoarea documentului. El astepta sa fie sunat la telefon, chemat, premiat. Nimic. Atunci, si-a luat el inima in dinti, a pus mana pe telefon, dar Ministerul de Externe i-a replicat laconic, cu privire la informatie: "Este posibil, dar foarte putin probabil. Continuati activitatea".

In scurt timp, Moizysch a simtit ca activitatea incepe sa se clatine. Secretara lui, persoana de incredere prin ale carei maini treceau atatea si atatea documente, a disparut. Fugise.

Afacerea s-a terminat

In primul moment, Moizysch n-a inteles unde a disparut secretara, dar a aparut deodata "Pierre", bine informat si i-a dat vestea ca secretara a fugit la americani.

Valetul se arata ingrijorat pentru el insusi si n-a ezitat sa puna chinuitoarea intrebare: "ce stie ea despre mine?".

Stia numele de cod, stia de documente care pleaca la Berlin, dar numele n-avea de unde sa-l cunoasca: adevaratul nume al lui "Cicero" nu-l cunostea nici macar Moizysch.

"Pierre" a inteles ca afacerea s-a terminat. In definitiv, nici nu era rau: pentru microfilmele livrate germanilor primise 300.000 lire sterine, o suma fantastica pentru acea vreme, poate niciun european nu poseda o asemenea suma.
Pretul tradarii

Isi dadea perfect seama ca germanii n-au folosit nimic din informatiile furnizate de el, dar asta nu-l deranja. Poate l-ar fi deranjat invers.

In orice caz, razboiul apropiindu-se de sfarsit, a preferat sa dispara. Stia ca cine detine o asemenea suma de bani nu trebuie sa se afiseze, trebuie sa se retraga discret, mai ales ca germanii pe care ii servise pierdusera razboiul, iar aliatii pe care ii tradase il castigasera. Logica valetului era perfecta.

Un singur lucru nu-l stia "Cicero" si asta nu incapea in logica sa: ca lirele englezesti cu care il platisera germanii erau false.

Asta insa nu inseamna ca aventura s-a terminat. Dimpotriva. Nu ratati numarul de maine, cand doar citind Ziare.com, veti putea afla cum a continuat totusi aventura lui "Cicero" si cum, in cele din  urma, s-a ispravit.

Cicero (I)

Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (I)

   
Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (I)Foto: Arhiva
In seara de 26 octombrie 1943, un necunoscut s-a prezentat la ambasada Germaniei din capitala Turciei - tara neimplicata in razboiul care macelarea Europa.
Necunoscutul a cerut sa fie prezentat personal ambasadorului, cunoscutul von Papen, caruia se oferea sa-i vanda documente de importanta hotaratoare pentru soarta intregului razboi, in favoarea Germaniei.

Pretul tradarii: 20.000 lire sterline

Iscusitul diplomat von Papen era prea versat ca sa se expuna intr-o conversatie cu un necunoscut, dar, in acelasi timp, destul de experimentat ca sa stie ca, in materie de spionaj, nimic nu este atat de neimportant, incat sa fie neglijabil.

Secretara l-a poftit pe necunoscut intr-un elegant salon de primiri si a telefonat atasatului german Moizysch sa vina imediat la ambasada, fara explicatii.

Necunoscutul a facut fata lunga, vazand ca nu-l primeste ambasadorul, dar a prezentat oferta: detine copii - microfilme - dupa cele mai secrete documente ce trec prin seiful ambasadorului britanic. In schimbul lor, cere 20.000 lire englezesti, in niciun caz alta moneda.

Daca documentele vor da satisfactie, si el nu se indoieste de acest lucru, alte documente la zi vor fi platite cu 15.000 lire englezesti, pentru fiecare microfilm nou.

Suma era fantastica, oferta de necrezut, iar lui Moizysch i s-a parut ca tipul e nebun. Acesta i-a ghicit gandurile si a plusat sec: "Daca vi se pare mult, ma voi retrage si nu ma veti mai vedea niciodata. Marfa mea are si alti clienti" - si s-a uitat semnificativ pe fereastra, in directia ambasadei URSS.

Surprinzator Berlinul accepta jocul

Urma sa telefoneze la 30 ocombrie, prezentandu-se cifrat "Pierre". Daca Moizysch va avea banii asupra lui, ii va raspunde cifrat "am primit scrisoarea" si se vor intalni in garajul ambasadei, unde tranzactia se va face cash.

Necunoscutul nu si-a dezvaluit identitatea, dar a recunoscut ca este valet la ambasada britanica si ca ar fi o mare greseala din partea Germaniei sa faca investigatii in curtea inamicului.

Ambasadorul von Papen l-a informat telegrafic pe ministrul de Externe von Ribbentrop, insistand pe termenul irevocabil 30 octombrie. Suma era enorma, oferta indoielnica, asa ca ambasadorul nu se astepta la un acord de la Berlin.

Totusi, in seara de 29 octombrie, s-a pomenit cu o telegrama fulger: "Acceptati oferta valetului britanic. Suma va sosi cu un curier special la 30 octombrie dimineata".

Suma a sosit si, in aceeasi seara, atasatul Moizysch a primit un telefon: "Sunt Pierre. Ati primit scrisoarea mea?".

Incredibil, dar adevarat

Noaptea, in garajul ambasadei, "Pierre" a luat banii, i-a numarat atent, iar Moizysch a primit doua microfilme ce trebuiau marite si copiate pe hartie.

Valetul s-a facut nevazut, dupa ce a reamintit ca va mai telefona cand va avea noi documente. Se va recomanda tot "Pierre", se vor intalni in acelasi loc si va incasa numai 15.000 lire.

Toata noaptera, Moizysch n-a facut altceva, decat sa mareasca si sa copieze microfilmele primite. Ceea ce vedea, era uluitor: cele mai stricte secrete politice si militare ale dusmanului, documente de necrezut, se aflau in mainile lui.

Atasatul nu era un novice si i-a fost usor sa se convinga pe loc ca primise copii dupa documente autentice.

Acolo, apareau negru pe alb secretele strategiei militare ale aliatilor, planuri de lupta, detalii privind conferinta secreta de la Moscova, summit-ul de la Teheran, corespondenta de varf intre Washington, Londra si Moscova. Toate circulau prin Ankara.

Ambasadorul von Papen a exclamat: "Fantastic! Incredibil" si i-a cerut lui Moizysch sa afle identitatea valetului. Dupa ce s-a convins ca asa ceva este imposibil, a hotarat sa-i dea un nume de cod, la care se va referi ori de cate ori va discuta la Berlin despre aceasta afacere.

Secretele inamicului puse pe tava

Numele ales a fost "Cicero". Von Papen a comunicat rezultatele superiorilor de la Berlin, strecurand cu subtilitate ca meritele ii apartin exclusiv atasatului, intrucat el, ca ambasador, nu s-ar baga intr-o afacere dubioasa de spionaj.

A fost inspirat. Berlinul nu l-a mai deranjat pe ambasador si a luat legatura direct cu Moizysch. Acesta urma sa primeasca urmatoarele transe de documente, sa le plateasca si sa le transmita la Berlin.

Din acel moment, cele mai secrete documente ale inamicului, toate planurile lui militare si intentiile diplomatice erau, la discretie, pe masa potentatilor de la Berlin.

Ce a facut Berlinul cu pretioasele informatii este mai mult decat uluitor. Nu ratati numarul de maine, cand doar citind Ziare.com, veti putea afla continuarea acestei fascinante aventuri.

vineri, 13 iulie 2012

:))))


Descopera

Robert de La Rochefoucauld: contele trupelor de comando

Contele Robert de La Rochenfoucauld a fost unul dintre acei eroi pe cât de autentici, pe atât de necunoscuţi publicului larg. A plecat dintre noi recent, după ce a dus o existenţă discretă, dar plină de aventură, pericol şi neprevăzut. Spion, paraşutist, luptător de comando, a fost de două ori în faţa plutonului de execuţie al naziştilor, scăpând de fiecare dată cu bine. Ne-a lăsat drept moştenire amintirile despre viaţa sa, scrise într-un volum autobiografic, precum şi un exemplu, trăit pe deplin, al curajului şi rezistenţei cu orice preţ.
Viena de la 63€
Un luptător aristocrat

Pe numele său complet Robert Jean Marie de La Rochefoucauld, viitorul personaj de pomină al Rezistenţei Franceze din cel de-al doilea Război Mondial s-a născut pe data de 16 septembrie 1923 în Paris, în sânul uneia dintre cele mai vechi familii aristocratice franceze, cu rădăcini până în secolul al X-lea. Pe atunci, familia sa controla o mare parte din ţinuturile unde se află astăzi departamentul Charente. Reşedinţa familiei era stabilită în magnificul Château de La Rochefoucauld, situat pe malul râului Tardoire, unde o pare dintre membrii familiei sale locuiesc şi în zilele noastre.
Din partea mamei sale, Robert descindea direct din casa ducilor de Maille şi de Wendel., iar unul din strămoşii săi a fost François de la Rochefoucauld, celebru pentru maximele sale. Considerat un copil sensibil şi bolnăvicios, viitorul instructor al trupelor de comando franceze a fost trimis de părinţii săi să studieze în cadrul mai multor şcoli particulare din Austria şi Elveţia. În anul 1938, Robert a ajuns să viziteze, în cadrul unei excursii şcolare, inclusiv domeniul de la Berchtesgaden, din Alpii bavarezi, loc favorit unde Adolf Hitler îşi petrecea vacanţele.
Când convoiul lui Hitler a ajuns în dreptul grupului de şcolari, acesta a poposit în rândurile lor, mângâindu-l afectuos pe obraz pe Robert. În memoriile sale de mai târziu, contele de La Rochefoucauld îşi aminteşte episodul primei şi singurei sale întâlniri directe cu Führer-ul. Era, practic, un vis devenit realitate pentru un puşti de doar 15 ani. Pe atunci, Hitler se bucura de o faimă imensă, era considerat în multe cercuri drept cel mai mare om politic european. Cuprinşi de admiraţie şi complet neştiutori în faţa sumbrului viitor pe care avea să-l aducă idolul lor, Robert şi colegii săi îşi ataşaseră cu toţii zvastici de biciclete...
Tânărul Robert avea doar 16 ani când naziştii au invadat Franţa, în luna mai a anului 1940. S-a întors în patria sa, pe deplin lămurit în privinţa adevăratei feţe a lui Hitler şi a intenţiilor guvernului nazist condus de acesta. Tatăl său fusese deja luat prizonier de trupele de ocupaţie germane, iar restul familiei se refugiase în castelul Villeneuve, situat la est de Paris. Tânărul şi deja rebelul Robert şi-a găsit adăpost în subteranele pariziene. Frecvent, ieşea pe străzi, unde protesta sus şi tare la adresa ocupantului nazist. A fost avertizat de un poştaş binevoitor, care interceptase o scrisoare în care tânărul conte era denunţat Gestapo-ului drept "un terorist periculos".
busola razboi
A decis să-l contacteze pe de Gaulle în Londra, după ce a intrat în contact cu Rezistenţa Franceză la începutul anului 1942.
În momentul în care Charles de Gaulle a organizat din baza sa londoneză Forţele Franceze Libere (FFL), o parte dintre francezii aflaţi în exil pe pământ britanic au fost selectaţi şi supuşi unor antrenamente speciale de către agenţi din cadrul Special Operation Executive (SOE), o unitate britanică specială creată la ordinele exprese ale lui Winston Churchill şi ale cărei scopuri principale erau acelea de a crea şi antrena celule de rezistenţă în ţările oupate de nazişti, iar în ultimă instanţă de a "arunca Europa în flăcări", dacă era necesar, după cum se exprimase celebrul premier britanic.
Robert a fost recrutat de către căpitanul Eric Piquet-Wicks, care se afla la comanda unităţii de francezi din SOE, încartiruită la Londra. Unitatea de francezi avea să se antreneze în paralel cu faimoasa Direcţie F , condusă de nimeni altul decât Maurice Buckmaster, unul dintre cei mai mari spioni din istorie.

Fă-o, aliază-te şi cu diavolul dacă trebuie, la urma urmei este pentru cauza Franţei...

Notorietatea şi eficienţa instructorilor din SOE au făcut ca, la scurt timp după intrarea acestei unităţi speciale în război, ea să fie denumită în jargonul soldaţilor aliaţi drept "Ministerul Afacerilor Necurate de Război".
Odată intrat sub supravegherea acestor adevăraţi "ninja moderni", cum erau instructorii SOE, contele de La Rochefoucauld avea să se metamorfozeze dintr-un un tânăr aristocrat idealist într-o nemiloasă şi eficientă maşinărie umană de ucis.
A fost învăţat să sară cu paraşuta, să supravieţuiască în condiţii vitrege de viaţă, să treacă cu bine prin sesiuni cumplite de interogatorii, să exceleze în misiuni de sabotaj, culegere de informaţii şi lichidări de persoane importante. Viitorilor luptători de comando le-au fost aduşi până şi hoţii şi infractorii versaţi din închisorile britanice, pentru a-i învăţa tainele pătrunderii prin efracţie...
În locaţii secrete din Anglia şi Scoţia, acolo unde erau bazele de antrenament ale SOE, contele francez a învăţat să ucidă cu mâinile goale şi chiar să exceleze în tehnica de luptă cu cuţitul dezvoltată de către experţii în domeniu, ofiţerii William Ewart Fairbairn şi Erik Anthony Skyes, nimeni alţii decât creatorii pumnalului de luptă care le poartă numele, probabil cea mai celebră armă albă din timpul celui de-al doilea Război Mondial, pumnal folosit şi astăzi de trupele de comando britanice.
cutit fairbairn
Celebrul pumnal de luptă Fairbairn-Skyes
După ce a primit invitaţia de a face parte dintre membrii unei asemenea unităţi de elită, tânărul conte i-a declarat, plin de umor şi admiraţie, ambasadorului Franţei la Londra, că "abilităţile şi curajul agenţilor britanici sunt fără egal. Doar că accentul lor în franceză este pur şi simplu oribil."...
După ce-l întâlnise personal pe de Gaulle pentru a-i cere acestuia permisiunea de a lupta alături de forţele britanice, tânărul conte a primit un răspuns spumos, care a intrat în istoria vorbelor de duh:
"Fă-o, aliază-te şi cu diavolul dacă trebuie, la urma urmei este pentru cauza Franţei".
Paraşutat în apropierea Muntelui Morvan, în provincia Burgundia din Franţa natală, alături de doi agenţi britanici şi un operator radio, contele de La Rochefoucauld a intrat repede în contact cu un grup din maquis-ul local (un alt nume pentru Rezistenţa Franceză), conduşi de un individ căruia i se spunea Papa. Prima sa misiune (de care s-a achitat cu succes) a constat în distrugerea centralei electrice de la Avalon. În timp ce aştepta să fie extras din terenul inamic de către un echipaj al RAF, contele Robert a fost denunţat şi, în consecinţă, capturat de germani.

Contele sabotajelor şi al evadărilor
Odată căzut în mâinile naziştilor, contele a fost supus unor interogatorii, după care a fost condamnat rapid la moarte. În drumul spre locul execuţiei, stabilit la Auxerre, La Rochefoucauld a reuşit să evadeze, după ce a sărit din camionul militar care îl transporta, şi a reuşit ca prin minune să evite gloanţele trase în urma sa. Alergând pe străzi, s-a pomenit în faţa sediului Gestapo, unde un şofer aştepta în faţa unei limuzine ornate cu steagul cu zvastică. Observând că maşina avea cheia în contact, contele a sărit pur şi simplu la volan şi a demarat în viteză. A abandonat apoi maşina şi, sub adăpostul întunericului, s-a îndreptat spre Auxerre. De acolo, prietenii din Rezistenţă l-au ajutat să ia un tren spre Paris. Pe tren a dat de o patrulă germană. Ca să scape de ei a fost nevoit să se ascundă sub chiuveta din toaleta vagonului.
"Când am ajuns la Paris, eram beat de aerul libertăţii", îşi aminteşte în memoriile sale.
S-a refugiat la un unchi de-al său, unde a petrecut aproximativ o lună, răstimp în care şi-a refăcut forţele şi moralul. În februarie 1944, a fost contactat de cei din RAF, care i-au ordonat să ajungă pe plajele din jurul Calais-ului, pentru a fi acolo în cazul unei invazii oricând posibile a Aliaţilor. Acolo ar fi urmat să fie recuperat cu ajutorul unui submarin. După o întâlnire în Nerck, contele s-a îmbarcat la bordul submersibilului, unde a stat trei zile, perioadă în care submarinul a patrulat în preajma coastelor franceze.
Ajuns înapoi în Londra, a descoperit un oraş vesel, care sărbătorea deja victoria iminentă. "Am fost invitaţi în cele mai luxoase reşedinţe, iar cele mai frumoase fete ne cădeau în braţe", îşi amintea nostalgic contele Robert. În luna mai a aceluiaşi an, era pregătit pentru o nouă misiune în Franţa. A fost paraşutat cu ordinul expres de a arunca în aer marea fabrică de muniţii şi armament de la Saint Médard, lângă Bordeaux.
Misiunea a primit numele de cod "Soarele", iar La Rochefoucauld a reuşit să se infiltreze în fabrică, îmbrăcat ca un simplu muncitor. Timp de patru zile, spionul-sabotor cu origini nobile a reuşit să introducă în fabrică peste 40 kilograme de explozibili, ascunşi în pâini scobite în interior şi în încălţăminte specială. Pe data de 20 mai, contele a reuşit să seteze explozia şi să părăsească fabrica pe bicicletă. Exploziile care au urmat s-au auzit de la distanţa de câţiva kilometri. După ce a trimis un raport la Londra şi a primit felicitările de rigoare, şi-a sărbătorit îndeplinirea misiunii cu câteva sticle de cognac, golite în compania membrilor Rezistenţei locale.
Dar misiunile continuau să curgă. Călare pe o bicicletă, s-a îndreptat spre Bordeaux, pentru a intra în contact cu cei care trebuiau să-i aranjeze întoarcerea în Anglia. Din nefericire, a ajuns la un punct de control amplasat în faţa unui drum blocat. Acolo a fost luat prizonier din nou şi întemniţat la închisoarea Fort du Hâ, care data din secolul al XVI-lea.
La interogatoriu, contele a declarat că se plimba, după ce avusese o întâlnire romantică. Nu a fost crezut. Închis în celulă, contele începuse să aibă gânduri negre. Mintea sa fugea tot mai des la capsula de cianură ascunsă în tocul unui pantof, măsură ultimativă pe care o avea orice agent al unui serviciu secret capturat în timpul unei misiuni în teritoriul inamic.
Totuşi, a avut într-un final gândul cel bun. A mimat o criză epileptică, iar când gardianul a deschis uşa celulei, l-a lovit pe acesta în cap cu un picior smuls de la masă. Ca să fie sigur, i-a rupt mai apoi gâtul... ("Mulţumesc lui Dumnezeu pentru antrenamentele nemiloase, dar atât de eficiente"), nota contele în memoriile sale.
După ce s-a îmbrăcat cu o uniformă germană, contele a pătruns în camera gărzilor, unde i-a executat cu un pistol pe ceilalţi doi gardieni germani. După care a părăsit închisoarea şi a intrat în contact cu cineva din Rezistenţă. Ajuns la adăpostul relativ al unei case conspirative, vede însă că nu îşi poate continua deplasările. Germanii dublaseră numărul patrulelor mobile şi al punctelor de control. Din fericire, descoperă că bărbatul care-i oferise refugiul temporar avea o soră călugăriţă la o mănăstire din apropiere. Se deghizează, aşadar, în măicuţă şi reuşeşte să se strecoare din oraş. Îl contactează apoi pe Robert Landes, un agent britanic al cărui nume de cod era Aristide. Spera ca acesta să-l ajute să ajungă în Anglia. Cu toate acestea, ordinele lui Aristide erau acelea de a se ascunde în continuare. Ziua Z era încă departe...
S-a deghizat o vreme în tăietor de lemne, dar s-a plictisit şi s-a alăturat unui grup din Rezistenţa locală. A fost arestat încă o dată. Pe când era transportat la un punct de legătură german, convoiul în care se afla a fost mitraliat de membrii Rezistenţei porniţi să-l elibereze. A scăpat din nou ca prin minune.
În luna august 1944, germanii s-au retras din Bordeaux, iar eroul spion s-a alăturat grupului Charly din cadrul Rezistenţei, ocupându-se de hărţuirea continuă a celor rămaşi în liniile germane. Într-o noapte, a mai trecut o dată milimetric pe lângă moarte. A deschis uşa unei clădiri abandonate în acelaşi timp cu un soldat german. În întunericul nopţii, cei doi au tras instinctiv câte patru gloanţe, unul asupra celuilalt. Nici unul nu l-a nimerit pe celălalt. Zeiţa Fortuna nu-l părăsise nici de astă dată.
rezistenta franceza
Fotografie de epocă cu un luptător din cadrul Rezistenţei

Libertatea este marea mea plăcere!
Ultima sa misiune în spatele liniilor germane a avut loc în luna aprilie a anului 1945, când a condus un atac de noapte asupra unei cazemate din Saint Vivien-de-Médoc, pe coasta de vest a Franţei, lângă gurile de vărsare ale râului Gironde. Vâslind în noapte, contele s-a apropiat de cazemată şi l-a ucis pe soldatul care stătea de gardă. A aruncat câteva grenade în interiorul fortificaţiei şi i-a determinat astfel pe germani să se retragă spre ultima lor poziţie defensivă din apropiere de Verdon-sur-Mer.
Din nefericire pentru el, contele nu a putut să se bucure pe deplin de victoria Aliaţilor. Pe data de 19 aprilie 1945, a fost rănit serios la un genunchi, în urma exploziei unei mine. Totuşi, în luna august, se refăcuse deja şi se întâlnea cu membrii familiei sale la Villeneuve.
După încă o lună, a avut parte de unul dintre cel mai hazlii momente din viaţa sa. Mareşalul sovietic Jukov i-a invitat la Berlin în cadrul unei petreceri pe generalul Roger Noiret şi pe contele de La Rochefoucauld. După ce i-a stâlcit numele, zicându-i La Rochezhukov, mareşalul rus, cunoscut pentru pasiunea sa pentru vodcă, l-a sărutat zgomotos pe spionul franzcez. Direct pe gură...
Contele a fost demobilizat în anul 1946, cu rangul de căpitan. Dar a fost recrutat imediat în cadrul serviciilor secrete franceze. Experienţa sa era absolut necesară antrenării agenţilor din aceste servicii. După o perioadă de pregătiri lângă Orléans, contele s-a oferit ca voluntar pentru o misiune în Indochina, fiind numit la conducerea trupelor de comando care acţionau contra forţelor Viet Minh. Doar că metodele sale de luptă au fost considerate unele extreme de către generalii francezi. În consecinţă, după cinci luni de serviciu militar, s-a întors în Franţa. Viaţa de civil i s-a părut teribil de plictisitoare. A decis să călătorească pentru trei ani în Camerun, după care a stat alţi doi ani în Venezuela.
insigna trupelor franceze din indochina
Emblema trupelor de comando franceze din Indochina
S-a întors pentru a lupta alături de trupele franceze de comando în timpul asalturilor asupra Canalului Suez din anul 1956. A fost paraşutat în Sinai, dar conflictul a încetat înainte ca el să ajungă să lupte. Pe baza popularităţii sale, contele a fost primar al localităţii Ouzouer-sur-Trézée. A stat pe scaunul de primar neîntrerupt din anul 1966 până în 1996. În anul 1997, s-a întors în Bordeaux ca martor în procesul lui Maurice Papon, un oficial al guvernului de la Vichy, acuzat de deportarea a circa 1.600 evrei. În apărarea sa, Papon a declarat că în acea perioadă era un membru al Rezistenţei, fapt dovedit şi de mărturia contelui Robert de La Rouchefoucauld.
contele Robert de La Rochefoucauld:
Una dintre ultimele fotografii în viaţă ale "Contelui Comando"
Memoriile sale au fost grupate într-o carte intitulată "La liberté c'est mon plaisir", volum care a apărut în anul 2002.
Pe data de 8 mai 2012, contele-spion-patriot a decedat, la vârsta de 88 ani. Viaţa şi aventurile sale merită oricând ecranizate.

joi, 12 iulie 2012

ATENTIE !!!




Rusia a trimis mai multe nave de razboi catre Siria din bazele de la Marea Neagra si din Oceanul Arctic. Desi Rusia sustine ca acestea vor lua parte la exercitii militare, occidentalii acuza ca acestea vin in sprijinul lui Basher Assad si constituie un factor de descurajare pentru orice actiune a trupelor NATO sau a armatei turcesti.
Aproape zece fregate si distrugatoare rusesti se indreapta catre Siria. Acestea ofera aparare anti-aeriana si anti-submarin. Rusia a fost dur criticata de Occident pentru ca nu a taiat legaturile militare cu Siria, in ciuda conflictuluidintre regim si rebelii din opozitie care a facut numeroase victime.
Un raport realizat de Interfax arata ca Rusia a planuit sa livreze pe mare Sirieitrei elicoptere de atac Mi-25, dupa mai multe incercari anterioare. Nava care trebuia sa transporte incarcatura controversata s-a reintors la baza dupa ce SUA a facut public acest lucru si a starnit reactii negative din partea marilor puteri.
Rusia neaga orice legatura cu Siria.http://a1.ro


Cererea Vaticanului

Revista germana scoasa de la vanzare la cererea Vaticanului

autor: FrontPress 12.07.2012
Suveranul Pontif a dat în judecată revista germană de satiră “Titanic” după ce pe coperta ultimului număr al acesteia a fost postată o imagine controversată. Vaticanul a obţinut în instanţă chiar blocarea distribuirii ultimei ediţii şi interzicerea publicării fotografiilor trucate pe internet iar în cazul încălcării acestor decizii fiind stabilită o amendă de 250.000 de euro.
Un scandal imens a izbucnit în lumea catolică după ce o revista germană a publicat o ediţie cu o copertă controversată, pe care apare Papa Benedict al XVI-lea. Pe coperta din faţă, Suveranul Pontif apare cu o pată galbenă care imită urina în partea inferioară a sutanei, iar pe coperta posterioară este prezentat din spate, cu o pată de culoare maro, informează postul de televiziune Russia Today. Cele două imagini sunt însoţite de titlul “Aleluia la Vatican! Scurgerile au fost găsite”, care face referire la scandalul legat de scurgerile de informaţii de la Vatican în urma căruia a fost arestat un bărbat.
Reprezentanţii statului papal au fost înfuriaţi de îndrăzneala revistei germane, astfel că au dat-o în judecată. ”Coperta și ultima pagină a revistei Titanic sunt ilegale, încalcă drepturile persoanei și a Sfântului Părinte”, a precizat Matthias Kopp, purtător de cuvânt al Conferinței episcopale germane.
Redactorul-şef al revistei a declarat că scandalul se află doar în mintea unor oameni. “Toată lumea ştie că Suveranul Pontif îndrăgeşte Fanta”, a spus ironic Leo Fischer.
O instanţă din Hamburg s-a pronunţat deja în acest caz, reprezentanţii publicaţiei fiind nevoiţi să suspende vânzările controversatului număr din luna iulie. Revista a publicat pe site-ul său și o copie a documentului în care arhiepiscopul Anegelo Becciu a cerut, în numele Papei, blocarea numărului respectiv.
Scandaluo “Vatileaks” a provocat un adevărat seism la Vatican, scrie Evenimentul Zilei. Din luna ianuarie, sute de documente secrete ale Vaticanului au ajuns în posesia presei italiene şi au fost prezentate într-o carte de succes intitulată Sanctitatea Sa (Sua Sanctita), scrisă de ziaristul Gianluigi Nuzzi. Multe dintre aceste documente fac referire la caridnalul Tarcisio Bertone, fost colaborator al Papei, şi la modul în care el gestionează problemele ce intră în atribuţiile sale. Majordomul Papei, Paolo Gabriele, a fost arestat, fiind bănuit că ar fi sustras scrisori confidențiale adresate Papei. Sursa: FrontPress.ro
H

miercuri, 11 iulie 2012

Imigranti musulmani judecati

Imigranti MUSULMANI judecati pentru pregatirea unui atentat TERORIST impotriva unui grup NATIONALIST britanic

autor: FrontPress 11.07.2012
Trei bărbaţi au apărut marţi în faţa unei instanţe din Londra pentru că au fabricat o bombă artizanală cu intenţia de a organiza un atentat terorist împotriva grupului anti-islamist şi anti-imigraţionist Liga de Apărare Engleză (EDL). Tot marţi poliţia a arestat alţi trei imigranţi musulmani în legătură cu acelaşi caz. Toţi riscă închisoarea pe viaţă.
Cei trei tineri judecaţi sunt Jewel Uddin (de 26 de ani), Omar Mohammed Khan (27) şi Mohammed Hasseen (23), toţi locuind într-un cartier musulman din Birmingham.
Procurorul Piers Arnold a susţinut că celula teroristă plănuia un atentat care trebuia să aibe loc în 30 iunie împotriva unei demonstraţii EDL. Când autoturismul cu care se deplasau a fost oprit pe o autostradă au fost găsite asupra lor arme de foc, muniţie, arme albe şi un dispozitiv exploziv.
EDL a luat fiinţă în Luton, în anul 2009, ca reacţie împotriva unor musulmani radicali care au afişat pancarde cu mesaje de genul “Duceţi-vă dracului soldaţilor anglicani!” la întoarcerea acasă a unui batalion britanic din Irak. Sursa: FrontPress.ro 
«

marți, 10 iulie 2012

Palma si talpa

Subject: Fw: masajul palmei+masajul talpii

c

----- F

45 de ani de la moartea lui Tudor Arghezi

In 14 iulie 2012 se implinesc 45 de ani de la trecerea in nefiinta a lui  Tudor Arghezi,poet,prozator si gazetar roman.
      Insctiptie pe o use
Cand pleci ,sa te-nsoteasca piaza-buna,
Ca un inel sticlind in dreapta ta.
Nu sovai, nu te-ndoi ,nu te-ntrista.
Purcede drept si biruie-n furtuna.

Cand vii, paseste slobod, razi si canta.
Necazul tau il uita-ntreg pe prag.
Caci neamul trebuie sa-ti fie drag
Si casa ta sa-ti fie zilnic sfanta.-T. Arghezi

luni, 9 iulie 2012

Tamango, vocea memorabila de la radio Guerrilla

Tamango a murit. Celebrul lăutar a suferit un atac cerebral

de Sorina Ionaşcu

Celebrul lăutar Tamango a decedat ieri, în jurul orei 17:00, după ce a suferit un atac cerebral. Potrivit soţiei sale, era al patrulea atac pe care artistul l-a făcut, acesta fiind bolnav de mai bine de patru ani. Tamango, care avea 65 de ani, va fi înmormântat marţi, 10 iulie, la cimitirul din Valea Plopilor, comuna Ghimpaţi.
"Să mă credeţi că sunt disperată, nici nu ştiu ce să vă zic. Era foarte bolnav, se chinuia de ani de zile", a declarat soţia sa, Aurica Lazăr, contactată de gândul.

Lăutarul a fost membru al formaţiei Shukar Collective şi era cunoscut din piesa Nuro Shavo, realizată în colaborare cu formaţia Hara. Din 2009, el s-a retras din viaţa de artist, mutându-se în comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu.

Artistul avea nouă copii, pe care şi-i creştea cu greu. "În ultimul timp, n-aveam de nici unele. Nici măcar rudele şi prietenii, şi vorba aia, înainte aveam cu sutele, nici ei n-au mai dat niciun semn în ultima perioadă, n-au mai sunat, n-au mai ajutat, nimic. I-a părut tare rău de asta", a povestit Aurica Lazăr.

Mai mult, se pare că cel mai mare regret în viaţa lui a fost că nu a reuşit să revină în lumina reflectoarelor. "Mereu îmi spunea că tare ar fi vrut să revină pe scenă, aşa mult i-a plăcut. I-a părut tare rău, cred că şi asta i-a pus capac, că a suferit că nu a mai ajuns să cânte pe scenă", a adăugat soţia lui.
Pe de altă parte, Tamango a avut şi o mare mândrie: faptul că fiul său cel mai mic îi calcă pe urme. La doar 15 ani, acesta cântă melodiile tatălui său, mama sa adăugând că lăutarul îi spunea mereu cât de mândru este de băiatul lui, "că-i place să se distreze pe muzică, să cânte şi că se simte bine pe scenă".
Familia lui Tamango încearcă să strângă bani de înmormântare, însă până acum nimeni nu i-a oferit nimic. Ei au pus un cont bancar la dispoziţie şi un număr de telefon. Cine doreşte să le fie alături poate dona orice sumă doreşte în contul de mai jos.
Vă rugăm să fiţi alături de familie: LAZĂR AURICA
BCR - Giurgiu Mihailesti, sos. Giurgiu - Alexandria, Compl. Comercial
Cont Euro : cod IBAN : RO41RNCB0148102806690002
Cont Lei : cod IBAN : RO68RNCB0148102806690001
0721551468




O glumita din tinerete a lui Nae Lazarescu (n.1941)

Azi l-am vazut la tv. pe Nae Lazarescu. O mana de om. Mi-am  adus aminte de o glumita de-a lui din  tinerete.
Nu stiu daca a terminat facultatea ASE, dar cand era student si avea probleme cu intelegerea materiei, spunea Nae Lazarescu ca, un profesor a spus ca trebuie sa faca un sport. Cel mai indicat sport ar fi fost, sportul mintii adica SAHUL !
Zis si facut, s-a orientat catre o colega  fruntasa si la scoala care  era  as si la sah.
Si acum povestea Nae Lazarescu cum mergea treaba, " ea ma facea pe mine mat, eu o faceam pe ea un  pat ". Aceste glume nevinovate erau acceptate  (sau nu) in public. Cel care povestea spunea ca se spuneau in cerc restrans. Daca ar vedea  securistii care  erau responsabili cu  cenzura ce ar zice ? Sau chiar vad :)
Dupa revolutie Nae Lazarescu formeaza un cuplu de succes cu Vasile Muraru.


Perversitatea occidentului !


Occidentul nu se dezminte ! Sunt ingrijorati de mis-masurile lor cu Basescu. Ele sunt in spate distrugerii tarii si poporului nostru. Este imposibil ca prin serviciile secrete tari ca Germania sa nu stie ce se intampla la noi. Cine este cel care calca in picioare statul de drept? Si care nu erte barbat asa cum a spus si nu se va plange strainatatii. 

Asa au facut si la sfarsitul razboiului cand am mers cu ei pana la capat si pana la urma am avut statului de TARA INVINSA !!!

De vina sunt si  actualii guvernanti ca sunt niste mamaligi fara lapte !

Cand s-au facut toate nemerniciile au tacut din gura si nu au tipat sa auda toti ca suntem  facuti robii lui Basescu, ca este incalcat statul de drept.

Acum se mai mira de vrajitoarea cea rea din  Alba ca Zapada si cei 7 pitici !Tipa ca o lupoaica ranita ! De ce ???

Ati vazut cum tipa ca un  gardian de la Guanrtanamo,  la detinuti.

Apropo gardiencele femei sunt mai rele ca gardienii barbati !!!

Asa meritam, ca aceasta dromadera, sa ne  faca pe ras si sa manance cacat despre noi peste tot, dar cu ascultare din  partea celor interesati.  

Sa speram ca dupa referendumul din 29 iulie lucrurile se vor clarifica si se va vedea vointa noastra. Nu facem mare branza cu mamaligile fara lapte, dar macar sa speram ca nu vor mai fii atat de dusmanosi pentru neamul lor. Sunt ei adormiti dar nu betivi. Macar cand se trezesc sa nu fie mahmuri !

Perversitatea occidentului. Occidentul nu se dezmin te ! Sunt ingrijorati de mis-masurile lor cu Basescu. Ele sunt in spate distrugerii tasrii si poporului nostru. Este imposibil ca prin serviciile secrete tari ca Germania sa nu stie ce se intampla la noi,. Cine este cel care calca in picioare statul de drept. Si care nu erste barb at asa cum a spuys si nu se va plange strainatatii.

duminică, 8 iulie 2012

Un banc....(scuzati)

Cum arata degetele unui medic ginecolog, dupa 30 de ani de munca...!!!

Cum arata degetele unui medic ginecolog, dupa 30 de ani de mun...jpg

O femeie, inginer de sistem, instala un calculator intr-o retea pentru un coleg de lucru.Cand a venit randul setarii parolelor ea l-a intrebat ce parola vrea sa folosesca pentru logare.
Vrând sa o intimideze, tipul i-a spus "penis". Fara sa clipeasca, aceasta i-a introdus parola dorita, a reintrodus-o pentru confirmare, dupa care era sa se prabuseasca de ras in fata monitorului.
Curios, tipul i se uita peste umar si vede raspunsul calculatorului:

PASSWORD REJECTED .... NOT LONG ENOUGH (Parola respinsa... Nu-i destul de lunga)

Natalie Wood cauza nedeterminata

Cauza decesului, schimbata dupa 31 de ani

   
Natalie Wood: Cauza decesului, schimbata dupa 31 de ani
In urma unor investigatii cerute de familie, autoritatile au modificat certificatul de deces al actritei Natalie Wood.
La cererea familiei, politia a redeschis o ancheta privind moartea stranie a actritei, survenita in 1981, cand aceasta avea 43 de ani. Natalie Wood si-a gasit sfarsitul inecata, dupa o petrecere pe vapor, stropita cu mult alcool, comenteaza Tmz.

Aceasta era insotita de sotul sau, Robert Wagner, si de Christopher Walken, doi actori de mare succes ai vremii. Ce s-a petrecut in timpul acelei plimbari intre actrita si insotitorii sai si cum a ajuns aceasta sa cada in apa ramane reprezinta si astazi un mister.

Ancheta va continua, iar in stadiul in care se afla acum, autoritatile au decis sa modifice cauza mortii, inlocuind "accident" cu "cauza nedeterminata", deoarece nu au putut fi explicate leziunile de pe corpul actritei. Familia banuieste conflicte intre Natalie Wood si sotul sau, inainte de a muri, insa politia neaga ca Robert Wagner ar fi suspect in acest caz.
ziare.com /

Bancuri.... dragute...

- Căsătoria este o LOTERIE?
- Nu, la LOTO se mai şi câştigă!

Cercetatorii britanici afirma: "Până în 2050 vom fi 10 miliarde". Ce tampenie... Cine dracului are nevoie de 10 miliarde de cercetatori britanici?!?  

Undeva la ţară... Bătaie în geam noaptea pe la ora trei:
- Hei, n-ai vaăzut o turmă de boi?
- De ce? Ai rămas în urmă?     
 
Dupa 25 de ani de casatorie, intr-o zi mi-am privit sotia si i-am spus:         
- Iubito, acum 25 de ani stateam cu chirie, aveam o masina ieftina, dormeam pe o canapea si ne uitam la un televizor cu ecran de 14` alb-negru, dar in fiecare noapte adormeam alaturi de o blonda sexy de 25 de ani. Acum avem o casa mare, o masina buna, un pat mare, un TV color cu plasma. Dar dorm acum cu o femeie de 50 de ani. Draga mea, cred ca avem o problema! Sotia mea fiind o femeie inteleapta, mi-a spus:    
 - Tu du-te si cauta-ti o blonda sexy de 25 de ani, ca eu ma voi ocupa ca tu sa stai din nou cu chirie, sa conduci o masina ieftina si sa dormi pe o canapea.  

Eu nu vreau sa ma casatoresc cu un zgarcit ca tine! Poftim inelul!
- Unde e cutiuta?

Broccoli: Eu arat ca un copacel!
Ciuperca: Eu arat ca o umbrela...
Marul: Eu arat ca o inima!
Banana: Va rog eu frumos, hai sa schimbam subiectul!