marți, 23 mai 2017

Brezeanu

Dar să vă mai spun una: Era o reprezentaţie festivă, cu “Scrisoarea pierdută" la Naţional, că venise Mario Roque, profesorul de limbi romanice de la Sorbona. După ce-l joc eu pe “Cetăţeanul turmentat”, că eram în formă, mă chiama Roque la el în lojă şi-mi spune într’o românească neaoşă ca a mea sau a dumitale, care ne-am născut aici:
- Vă felicit. Cunoşteam piesa dela Pompiliu Eliad. Dar abia acum am văzut-o. Vă mulţumesc, d-le Brezeanu, că mi-aţi dat ocazia să văd cea mai frumoasă creaţie din viaţa mea.
Dar eu, care eram lângă Enescu, directorul de scenă, îi spun:
- Enescule nene, ce-a spus dornnul, să rămâie. Că în teatru se cam schimbă lucrurile...

Mai multe povești cu Nenea Iancu Brezeanu, aici:

https://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/09/la-un-sprit-cu-nenea-iancu-brezeanu.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu